Comentariu al Principalelor Prevederi ale Statutului BNR

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Comentariu al Principalelor Prevederi ale Statutului BNR.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 24 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Banci

Cuprins

1.Istoricul formării Uniunii Europene 2
2. Tratatele ce stau la baza UE 4
2.1. Tratatul de la Paris 4
2.2. Tratatele de la Roma 5
2.3. Tratatul de la Maastricht 6
2.4. Tratatul de la Amsterdam 8
2.5. Tratatul de la Nisa 10
3. Principalele instituţii şi organisme ale UE 10
3.1. Parlamentul European 10
3.2. Consiliul Uniunii Europene 11
3.3. Comisia Europeană 11
3.4. Curtea de Justiţie 11
3.5. Curtea de Conturi 12
3.6. Alte instituţii 12
4. Crearea uniunii vamale 13
5. Piaţa unică 14
5.1. Libera circulaţie a mărfurilor 15
5.2. Libera circulaţie a serviciilor 15
5.3. Libera circulaţie a capitalurilor 15
5.4. Libera circulaţie a persoanelor 16
6. Uniunea economică şi monetară 16
6.1. Istoria cooperării monetare 16
6.2. Fazele uniunii economice şi monetare 17
7. Zona euro 18
7.1. Criterii de convergenţă 18
7.2. Statele participante 19
8. Aderarea la Uniunea Europeană 19
8.1. Condiţiile de aderare 20
8.2. Etapele procesului de aderare 21
9. Aderarea României la Uniunea Europeană 21
9.1. Scurt istoric al aderării României 22
9.2. Avantajele aderării 22
9.3. Efectele integrării României 23
Bibliografie 24

Extras din document

Zone de integrare economicã.Uniunea Europeanã

Uniunea Europeană (UE) este o familie de ţări europene democratice, angajate într-un amplu proces de colaborare pentru pace şi prosperitate. Deşi nu este un stat şi nu îşi propune să înlocuiască statele existente, UE este mai mult decât o organizaţie internaţională. Astfel, statele membre au înfiinţat instituţii europene comune cărora le-a fost treptat delegată o parte a suveranităţii naţionale, astfel încât deciziile în anumite probleme de interes comun să fie luate în mod democratic la nivel european. Această punere în comun a unor aspecte ale suveranităţii se numeşte „integrare europeană”. Integrarea europeană îşi are rădăcinile în perioada ce a urmat celui de-al doilea război mondial, ea fiind propusă pentru a preveni repetarea unor conflicte violente şi a promova liberatea şi prosperitatea pe continentul nostru.

1. Istoricul formãrii Uniunii Europene

La 9 mai 1950 Declaraţia Schuman propunea instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) care a devenit realitate prin Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951. Acesta a creat o piaţă comună a cărbunelui şi a oţelului între cele şase state fondatoare (Belgia, Republica Federală Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos). Scopul, în urma celui de-al doilea război mondial, era de a asigura pacea între popoarele europene învingătoare şi cele învinse şi de a le apropia, facilitându-le colaborarea de pe poziţii egale în cadrul unor instituţii comune.

La data de 25 martie 1957, prin Tratatul de la Roma, cei şase au hotărât să instituie Comunitatea Economică Europeană(CEE) bazată pe o piaţă comună mai extinsă, incluzând o gamă largă de bunuri şi servicii. Taxele vamale între cele şase state au fost eliminate în totalitate la data de 1 iulie 1968, iar în cursul anilor 60 au fost create politici comune, în special în domeniul comerţului şi al agriculturii.

Acest proiect a avut un succes atât de mare, încât Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit au decis

să se alăture Comunităţii. Prima extindere, de la şase la nouă membri, a avut loc în 1973. În 1975 s-a înfiinţat Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR).

În iunie 1979, s-a realizat un pas decisiv pentru Comunitatea Europeană prin organizarea primelor alegeri pentru Parlamentul European. Aceste alegeri se organizează o dată la cinci ani.

În 1981, Grecia s-a alăturat Comunităţii, urmată de Spania şi Portugalia în 1986. Astfel a fost consolidată prezenţa Comunităţii în Europa de Sud, urgentând nevoia de extindere a programelor de ajutor regional.

Recesiunea economică mondială de la începutul anilor 1980 a adus cu sine un val de „europesimism”. Cu toate acestea, speranţa a renăscut în 1985 când Comisia Europeană, sub preşedinţia lui Jacques Delors, a prezentat Cartea albă privind calendarul pentru realizarea pieţei unice europene până la data de 1 ianuarie 1993. Acest ţel ambiţios a fost inclus în Actul Unic European semnat în februarie 1986 şi intrat în vigoare la data de 1 iulie 1987.

Fisiere in arhiva (1):

  • Comentariu al Principalelor Prevederi ale Statutului BNR.doc