Comunicarea Problemelor de Audit celor Responsabili cu Guvernanță

Introducere

Scopul acestui Standard Internaţional de Audit (ISA) este de a stabili standarde şi de a oferi îndrumări în ceea ce priveşte comunicarea problemelor de audit financiar care apar în cursul auditării situaţiilor financiare între auditor şi cei responsabili cu guvernanţa unei entităţi. Aceste comunicări sunt legate de aspectele de audit care sunt de interes pentru guvernanţă, aşa cum se defineşte în prezentul ISA. Acest ISA nu furnizează îndrumări cu privire la modalităţile de comunicare ale auditorului cu terţe părţi aflate în exteriorul entităţii, de exemplu, agenţiile de reglementare sau supraveghere.

Auditorul trebuie să comunice celor responsabili cu guvernanţa unei entităţi aspectele de audit de interes pentru guvernanţă care apar din auditarea situaţiilor financiare.

În sensul prezentului ISA, “guvernanţa” este termenul ce va fi utilizat pentru a descrie rolul persoanelor însărcinate cu supravegherea, controlul şi conducerea unei entităţi. Cei însărcinaţi cu guvernanţa sunt răspunzători, de obicei, de asigurarea că entitatea îşi atinge obiectivele acesteia, de raportarea financiară, precum şi de raportarea către părţile interesate. Structurile însărcinate cu guvernanţa includ conducerea numai atunci când aceasta desfăşoară astfel de funcţii.

În scopul prezentului ISA, “probleme de audit de interes pentru guvernanţă” sunt acele probleme care apar din auditarea situaţiilor financiare şi care, în opinia auditorului, sunt atât importante, cât şi relevante pentru cei responsabili cu guvernanţa în supravegherea procesului de raportare financiară şi prezentare de informaţii. Problemele de audit de interes pentru guvernanţă vor include doar acele aspecte care au venit în atenţia auditorului ca rezultat al efectuării auditului. Auditorul nu este obligat, în concordanţă cu ISA, să proiecteze proceduri cu scopul specific de a identifica problemele de interes pentru guvernanţă.

Persoane relevante

Auditorul trebuie să determine persoanele relevante care sunt însărcinate cu guvernanţa şi cărora urmează să le comunice problemele de audit de interes pentru guvernanţă.

Structura guvernanţei variază de la ţară la ţară, reflectând cadrul cultural şi juridic. De exemplu, în unele ţări, funcţia de supraveghere şi funcţia de management sunt separate din punct de vedere legal în două organisme distincte, cum ar fi un consiliu de supraveghere (în totalitate sau în principal cu atribuţii non-executive) şi un consiliu de conducere (cu atribuţii executive). În alte ţări, ambele funcţii reprezintă responsabilitatea juridică a unui singur consiliu unitar, cu toate că poate să mai existe un comitet de audit care sprijină acel consiliu în responsabilităţile specifice guvernanţei, privitoare la raportarea financiară.

Această diversitate face imposibilă o identificare universală a persoanelor care sunt însărcinate cu guvernanţa şi cărora auditorul le va comunica problemele de audit de interes pentru guvernanţă. Auditorul face uz de raţionamentul profesional pentru a identifica acele persoane cărora le vor fi comunicate problemele de audit de interes pentru guvernanţă, luând în considerare structura de guvernanţă a fiecărei entităţi, circumstanţele angajamentului de audit şi orice legislaţie relevantă. De asemenea, auditorul va lua în considerare responsabilităţile legale ale acelor persoane. De exemplu, în cazul entităţilor în care funcţionează consilii de supraveghere sau comitete de audit, persoanele relevante pot fi acele organisme. Totuşi, în entităţile în care un consiliu unitar a înfiinţat un comitet de audit, auditorul poate decide să informeze acel comitet de audit, sau întreg consiliul, în funcţie de importanţa problemelor de audit de interes pentru guvernanţă.

Atunci când structura guvernanţei unei entităţi nu este bine definită, sau cei însărcinaţi cu guvernanţa nu sunt clar identificaţi de circumstanţele angajamentului de audit sau de către legislaţie, auditorul va ajunge la un acord cu entitatea în ceea ce priveşte persoanele cărora le va comunica problemele de audit de interes pentru guvernanţă. Exemplele pot include entităţi conduse de către proprietar, unele organizaţii non-profit, precum şi unele agenţii guvernamentale.

Pentru a evita neînţelegerile, o scrisoare de angajament poate explica faptul că auditorul va comunica doar acele probleme de interes pentru guvernanţă care vor veni în atenţia sa ca urmare a desfăşurării unui audit şi că auditorul nu este obligat să proiecteze proceduri cu scopul specific de a identifica probleme de interes pentru guvernanţă. Scrisoarea de angajament poate, de asemenea:

- descrie forma sub care vor fi comunicate orice probleme de audit de interes pentru guvernanţă

- identifica persoanele relevante cărora le vor fi comunicate aceste aspecte

- identifica orice probleme specifice de audit care prezintă interes pentru guvernanţă şi care s-a convenit că vor fi comunicate.

Eficienţa comunicărilor este sporită de dezvoltarea unei relaţii de lucru constructive între auditor şi cei responsabili cu guvernanţa. Această relaţie se dezvoltă în timp ce este menţinută atitudinea de independenţă profesională şi obiectivitate.

Probleme de audit de interes pentru guvernanţă ce urmează a fi comunicate

Auditorul trebuie să ia în considerare problemele de audit de interes pentru guvernanţă care apar în urma auditării situaţiilor financiare şi să le comunice acelora însărcinaţi cu guvernanţa. De obicei, astfel de probleme vor include:

- Abordarea şi sfera generală a unui audit financiar, inclusiv orice limitări care sunt posibile să apară, sau orice alte cerinţe suplimentare;

- Selectarea sau modificarea politicilor şi practicilor contabile importante care au, sau ar putea avea un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare ale entităţii;

- Efectul potenţial asupra situaţiilor financiare al oricăror riscuri şi expuneri semnificative, cum ar fi litigii pe rol, care sunt obligatoriu prezentate în situaţiile financiare;

- Ajustări de audit, înregistrate sau nu de entitate, care au sau ar putea avea un impact semnificativ asupra situaţiilor financiare ale entităţii;

- Incertitudini importante legate de evenimente şi condiţii care pot pune la îndoială în mod semnificativ capacitatea entităţii de a continua activitatea;

- Dezacorduri cu conducerea în ceea ce priveşte unele probleme care, individual sau cumulate, pot fi importante pentru situaţiile financiare ale entităţii sau pentru raportul auditorului. Aceste comunicări vor include şi specificaţii referitoare la soluţionarea sau nesoluţionarea problemei, precum şi importanţa acesteia;

- Modificările preconizate ale raportului auditorului;