Concurența bancară

Ansamblul raporturilor de interacţiune în care intră agenţii economici în lupta pentru asigurarea inputurilor necesare obţinerii producţiei şi a pieţelor de desfacere formează sistemul relaţiilor de concurenţă.

Dacă ne referim la producatorii de bunuri şi servicii, aceştia se află în raporturi de concurentă atunci când oferă pieţelor sau segmentelor de piaţă pe care acţionează produse similare sau produse care pot substitui produsele oferite.

Raporturile de concurenţă sunt influenţate în principal de numărul şi mărimea firmelor care controlează oferta unui anumit produs sau serviciu. Din acest punct de vedere pot fi distinse patru tipuri de structuri competitive de piată: monopol, oligopol, concurenţă monopolistică (concurentă imperfectă) şi concurentă perfectă. Cu un anumit produs, o întreprindere se plasează într-una sau alta din aceste structuri concurenţiale, fiecare dispunând de anumite caracteristici, care îi vor influenţa strategiile şi acţiunile concrete de marketing.

Astfel, în cazul unei structuri de monopol, numărul competitorilor se reduce la unicul ofertant, intrarea altora în cadrul pieţei respective este practic exclus, iar produsul său serviciul oferit, în general, nu poate fi substituit. În cazul pieţei oligopoliste numarul concurenţilor este foarte mic, intrarea pe piată a altor producatori este dificila, datorită puterii deosebite a oligopolurilor, iar produsele oferite sunt fie diferenţiate (automobile), fie omogene (produse petroliere). Concurenţa monopolistică presupune concurenţi numeroşi, puţine obstacole în pătrunderea în cadrul pieţei respective şi o ofertă diferenţiată cu multe posibilitaţi de substituire (o intreprindere producatoare de confectii). În schimb, o piaţă de tipul concurenţei perfecte se caracterizează printr-un numar foarte mare (nelimitat) de concurenţi, nu presupune nici un obstacol de intrare, iar produsele oferite sunt omogene (micii fermieri producatori de porumb sau grau etc.).

În ţările dezvoltate sau cu nivel mediu de dezvoltare, cea mai mare parte a agentilor economici acţioneaza în cadrul pieţelor de tip oligopol şi în cadrul pieţelor bazate pe concurenţă monopolistică.

Având în vedere gradul de substituire al produsului, Philip Kotler analizează urmatoarele forme de concurentă:

• concurenţa de marcă, care se manifesta între firme ce ofera produse sau servicii similare la preţuri similare;

• concurenţa la nivelul domeniului de activitate (industrie) care are loc între firme ce ofera acelaşi produs sau clasă de produse;

• concurenţa formală, care se manifestă între firmele ce ofera produse destinate sa satisfacă aceeaşi nevoie;

• concurenţa generică, atunci când se au în vedere toate firmele care luptă pentru aceleaşi venituri ale consumatorilor.

Evoluţia sistemului bancar românesc după anul 1990

După 1990 sistemul monobancar specific economiei cu planificare centrală a fost înlocuit, revenindu-se la sistemul organizării pe două niveluri; prin urmare Banca Naţională a României şi-a asumat responsabilitatea de a conduce politica monetară şi de a exercita şi celelalte funcţii specifice unei bănci centrale, iar băncile comerciale şi celelalte instituţii de depozit având ca principale funcţii atragerea disponibilităţilor băneşti şi acordarea de credite.

Pregătirea mediului unei economii moderne de piaţă, presupune remodelarea şi înlocuirea vechiului sistem economic, cu unul nou, bazat pe un cadru instituţional cu sisteme financiare, bancare, monetare şi valutare specifice economii de piaţă.

Primul pas al dezvoltării sistemului bancar, a fost infiinţarea la 1 decembrie 1990 a Băncii Comerciale Române, prin preluarea tuturor operaţiunilor comerciale de la Banca Naţională a României, constituindu-se astfel nucleul sistemului băncilor comerciale.

Fostele bănci de stat (Banca Româna de Comerţ Exterior, Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară şi Banca de Investiţii) pe bază de hotarâre a guvernului au fost transformate în bănci comerciale .