Control financiar-bancar - noțiunea de control - definiție, clasificare

Capitolul I

Elemente de ordin conceptual

1.1 Notiuni introductive

Pe cât de veche în istoria civilizatiei, pe atât de necesară, activitatea de control, la origine, tine de suspiciunea omenească fată de semeni, de nevoia de a-si proteja proprietatea si propriile interese. Cu timpul, la acest scop primordial, s-au adăugat si scopuri legate de eficacitate, legalitate si oportunitate.

Aparitia statului a fost începutul avântului activitătii de control care si-a îmbunătătit permanent metodele, tehnicile, scopurile si obiectivele. El s-a impus ca o activitate umană utilă si cerută de celelalte activităti si niciodată nu i-a scăzut rolul si importanta în societate. Perfectionarea si aprofundarea lui au avut urmări benefice asupra celor care l-au folosit impunându-l ca o permanentă legată de ideea de progres.

În sistemele economice bazate pe economia de piaţă, rolul şi importanţa statului se menţine pentru a ordona şi armoniza dezvoltarea diferitelor segmente ale societăţii. Economia de piaţă nu poate funcţiona decât prin respectarea şi aplicarea legilor, ceea ce presupune un control permanent, sistematic şi bine organizat în toate compartimentele vieţii economice şi sociale.

Datele istorice arată că, încă din timpuri străvechi, activitatea umană a fost supusă controlului sub diferite aspecte. Aparitia controlului ,,tine de suspiciunea omenească, de o anumită predispozitie la rău a omului fată de semeni, de nevoia celor buni sau/si celor avuti (proprietari) de a-si proteja propriile interese afectate de cei răi sau neavuti”. către zilele noastre, si alte scopuri au devenit tot mai importante: ,,eficacitatea (de a controla ce nu merge bine spre a îmbunătăti acest mers prin măsuri de ordin operativ, tactic sau strategic); legalitatea (verificarea respectării normelor instituite prin legi, si de aplicare, dacă este cazul, a unor sanctiuni); oportunitatea (evenimentele să fie adecvate împrejurărilor, situatiilor)”.

Notiunea de control îsi are izvorul în expresia latină contra rolus care înseamnă verificarea actului original după duplicatul care se încredintează în acest scop unei alte persoane

În literatura de specialitate mai avem si alte acceptiuni, astfel:

- în acceptiunea francofonă, controlul reprezintă o verificare, o inspectie atentă a corectitudinii unui act;

- în acceptiunea anglo-saxonă, controlul reprezintă actiunea de supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare minutioasă sau puterea de a conduce, ca un instrument de reglementare a unui mecanism.

În DEX, controlul reprezintă: analiza permanentă sau periodică a unei activităti, a unei situatii etc, pentru a urmări mersul ei si pentru a lua măsuri de îmbunătătire. O definitie mai tehnică este cea care consideră controlul a fi procesul de comparare permanentă a situatiei de fapt cu cea impusă (programată) si, dacă este cazul, aplicarea de măsuri de corectare, astfel încât realizările să fie conforme cu obiectivele anticipate stabilite.

În mod concis, prin control se întelege verificare si supraveghere, însă într-o acceptiune mult mai largă, controlul reprezintă o activitate specific umană ce se desfăsoară în mod constient si urmăreste întotdeauna un scop, care constă în verificarea si analiza permanentă, periodică sau inopinată a unor procese, fenomene, operatii, rezultate dintr-un domeniu sau sector oarecare, în scopul preîntâmpinării si lichidării eventualelor neajunsuri

Mircea Boulescu, Ghită Marcel în lucrarea intitulată Control financiar, preciza faptul că controlul asigură perfectionarea, cresterea profitului în conditii de concurentă liberă si loială; acesta, ca formă de cunoastere este lipsit de sens dacă nu se manifestă si ca formă de perfectionare a modului de gestionare a patrimoniului si de organizare si conducere a activitătii agentului economic.

Controlul este o necesitate obiectivă si subiectivă, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfectionare a activitătii executive, inclusiv a procesului de conducere a acesteia. Pe această linie controlul are ca directii generale:

- organizarea mai bună a muncii;

- întărirea ordinii si disciplinei în organizarea si desfăsurarea activitătii economice, a disciplinei tehnologice;

- gospodărirea mai eficientă a mijloacelor de muncă, materiale si financiare;

- preîntâmpinarea aparitiei neregulilor si pagubelor;

- evaluarea eficientei rezultatelor obtinute;

- recuperarea abaterilor constatate si perfectionarea activitătii viitoare.

Decurgând din aceste definitii, controlul trebuie să răspundă următoarelor cerinte:

- furnizarea de informatii privind cunoasterea realitătii cercetate;

- propunerea de măsuri vizând corectarea realitătii în sensul dorit de cel care a dispus controlul;

- luarea unor măsuri de către organele de control pentru descurajarea, îndreptarea si pedepsirea producerii de abateri de la obiectivele prestabilite.