Control financiar de stat

CAP. 1. Controlul financiar al statului – consideraţii teoretice

1.1. Definirea controlului financiar de stat

Controlul financiar al statului se defineşte ca fiind activitatea de verificare financiară exercitată de către structurile specializate ale statului, organizate în acest scop pe bază de prevederi legale proprii .

Instituirea la nivel naţional a unui sistem complex de control financiar este una din necesităţile organizatorice ale oricărui stat de drept.

Cadrul general al organizării şi exercitării controlului financiar realizat de structurile guvernamentale este aprobat prin Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar de stat şi a Gărzii Financiare, Hotărârea Guvernului nr. 553/2007 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii financiare, Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, Legea nr. 672/2002, privind auditul public intern, Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală .

Organizarea controlului financiar al statului a fost stabilită prin prevederi legale distincte, atât pentru activitatea desfăşurată în cadrul guvernamental, cât şi pentru cea desfăşurată în sfera de activitate a legislativului.

Controlul financiar de stat cuprinde în sfera sa administrarea şi utilizarea mijloacelor financiare publice, ca şi respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfăşurată de către agenţii economici (regii autonome, societăţi comerciale) în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de stat.

1.2. Obiectivele controlului financiar de stat

Controlul financiar de stat, prin organele de control financiar-teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, are în vedere aspectele generale, comune tuturor entităţilor economice verificate, dar acestea se vor adopta specificului activităţii fiecărei asemenea entităţi.

Obiectivul general al controlului financiar exercitat prin Direcţia Finanţelor Publice îl constituie modul de folosire a veniturilor şi de angajare a cheltuielilor, precum şi onorarea obligaţiilor fiscale faţă de bugetul statului, în perioada unei exerciţiu financiar , modul de constituire a surselor de rambursare a împrumuturilor contractate cu garanţia statului.

Scopul controlului îl constituie analiza şi controlul rezultatelor economico-financiare, atât la nivelul entităţilor economice de bază, cât şi eventual la nivelul sucursalelor şi subunităţilor acesteia, în baza datelor din documentele justificative, bugetele de venituri şi de cheltuieli, situaţiile contabile, balanţele de verificare, bilanţurile contabile, declaraţiile de impunere etc.

Modalităţile de control utilizate au în vedere verificarea activităţii economico-financiare atât la nivel central, cât şi la nivelul sucursalelor şi subunităţilor prin controlul financiar-fiscal, conform legii, şi verificarea, după caz, a entităţilor economice cu care entitatea economică a încheiat diverse contracte economice (comerciale, presări servicii etc.).

Obiectivele controlului financiar sunt următoarele :

- Analiza modului de realizare a prevederilor bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat, pe surse de venituri şi naturi de cheltuieli (contul de execuţie al bugetului de venituri şi cheltuieli);

- Modul de gestionare al patrimoniului propriu (fonduri materiale şi financiare etc.), precum şi a celui public şi privat al statului aflat în administrare, identificarea abaterilor săvârşite în gestionarea acestuia, modul de organizare, evidenţă şi conducere a gestiunilor şi contabilităţii de gestiune;

- Modul de utilizare a surselor proprii, acordate şi/sau atrase ale societăţii, în sensul respectării constituirii şi destinaţiei fondurilor societăţii, a alocatorilor şi subvenţiilor acordate de la bugetul de stat, precum şi a creditelor angajate (interne sau externe cu sau fără garanţia statuşui), realizarea planului de investiţii;