Creditele acordate de FMI. Evoluții recente

INTRODUCERE

Această temă este, după părerea noastră, una deosebit de importantă, deoarece în cuprinsul ei se regăsesc noţiuni generale referitoare la Fondul Monetar Internaţional (FMI), la tipurile de credite acordate de acesta şi evoluţiile recente ce privesc acordurile stabilite între FMI şi statele membre.

Pentru înţelegerea temei este necesar a se cunoaşte ce reprezintă FMI şi care sunt obiectivele urmărite de acesta. Aşadar, FMI este o organizaţie internaţională care are 186 de ţări membre, înfiinţată pentru a promova cooperarea monetară internaţională, stabilitatea valutară şi acorduri valutare sistematice, pentru a stimula creşterea economică şi niveluri înalte de folosire a forţei de muncă şi pentru a acorda asistenţă financiară temporară ţărilor membre, în condiţii adecvate, pentru a contribui la ajustarea balanţei de plăţi .

Capitolul 1 prezintă date cu privire la: apariţia şi evoluţia FMI; organizarea, funcţionarea şi tipurile de resurse utilizate, precum şi funcţiile îndeplinite de FMI.

Cel de-al 2-lea capitol face referire la tipurile de credite acordate de FMI precum şi la facilităţile şi asistenţa oferite de acest fond statelor membre.

Capitolul 3 cuprinde informaţii cu privire la relaţia României cu FMI, istoricul acordurilor încheiate cu ţara noastră, inclusiv cel din prezent, precum şi drepturile şi obligaţiile României ca ţară membră a FMI. În acest capitol mai sunt prezentate pe scurt tipurile de acorduri încheiate şi cu alte state membre ale FMI.

CAPITOLUL 1.

Apariţia şi evoluţia Fondului Monetar Internaţional

1.1. Crearea, statutul şi obiectivele F.M.I.

Spre sfârşitul celui de-al doilea război, principalele ţări din coaliţia anti-hitleristă au conceput diverse planuri de reconstrucţie a relaţiilor monetare internaţionale. Astfel, la Conferinţa Internaţională a Naţiunilor Unite de la Bretton Woods, din 1-22 iulie 1944, s-a hotărât constituirea unui organism care să aibă drept obiectiv eliminarea restricţiilor comerciale referitoare la schimbul de bunuri şi servicii, precum şi stabilizarea cursurilor valutare.

Fondul Monetar Internaţional (FMI) a luat fiinţă în iulie 1945, când reprezentanţii celor 43 de ţări participante au semnat un acord prin care s-a instituit un cadru legal de cooperare economică, menit să evite repetarea politicilor economice dezastruoase, care au condus la recesiunea mondială din anii 1930. Activitatea oficială a FMI a început la 1 martie 1947.

FMI este o organizaţie internaţională care are 186 de ţări membre, înfiinţată pentru a promova cooperarea monetară internaţională, stabilitatea valutară şi acorduri valutare sistematice, pentru a stimula creşterea economică şi niveluri înalte de folosire a forţei de muncă şi pentru a acorda asistenţă financiară temporară ţărilor membre, în vederea ajustării balanţei de plăţi .

F.M.I. urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective principale :

- promovarea cooperării monetare internaţionale prin intermediul unei instituţii permanente, care să constituie un mecanism de consultare şi de colaborare cu ţările membre în probleme monetare internaţionale;

- facilitarea şi creşterea echilibrată a comerţului internaţional, aducându-şi astfel contribuţia la promovarea şi menţinerea unei nivel ridicat de folosire a capacităţilor de producţie în toate ţările membre, la sporirea resurselor productive şi la creşterea venitului naţional;

- promovarea stabilităţii cursurilor valutare şi evitarea devalorizărilor monetare, ca mijloc de concurenţă internaţională;

- crearea unui sistem multilateral de plăţi în ceea ce priveşte tranzacţiile curente dintre ţările membre şi eliminarea restricţiilor valutare, care stânjenesc dezvoltarea comerţului internaţional;

- oferirea ţărilor membre de fonduri valutare sub formă de credite pe termen scurt şi mediu, în vederea reducerii dezechilibrelor temporare din balanţele de plăţi externe ale ţărilor membre.

La ora actuală, obiectivele FMI pot fi sintetizate astfel :

a) asigurarea stabilităţii cursurilor valutare;

b) evitarea deprecierilor monetare cu caracter pur concurenţial;

c) corectarea disfuncţionalităţilor balanţelor de plăţi ale statelor membre.

1.2. Funcţiile FMI

Principalele funcţii ale FMI sunt:

1. supravegherea politicilor financiar-valutare – funcţia iniţială a FMI, rămasă nemodificată, care presupune consultări periodice între ţările membre şi specialiştii Fondului cu privire la situaţia balanţei de plăţi în vederea asigurării funcţionării efective a sistemului monetar internaţional, cât şi cu privire la respectarea de către fiecare membru a obligaţiilor ce îi revin, conform principiilor adoptate de FMI, respectiv: obligaţia membrilor de a se abţine de la manipularea ratelor de schimb, intervenţia pe propriile pieţe de schimb pentru a contracara dezordinea monetară şi respectarea interesului celorlalte ţări, ale căror monede pot fi afectate.

2. asistenţa financiară – constă în acordarea unei ţări a dreptului de a cumpăra moneda proprie a altei ţări, cu obligaţia de a-şi răscumpăra moneda naţională într-un anumit interval de timp. Dacă iniţial au beneficiat de asistenţă financiară ţările vest europene distruse de cel de al doilea război mondial, în prezent, cererile de asistenţă financiară vin în cvasimajoritatea lor de la ţările în dezvoltare. Creditele acordate de FMI sunt pe termen mediu (2 – 5 ani) sau termen lung (4 – 10 ani) şi se solicită garanţii specifice pentru rambursare. Garanţiile constau în obligaţia guvernului ţării receptoare de a respecta anumiţi indicatori de stabilitate macoreconomică, definiţi în cadrul stategiei proprii de relansare economică sau în cooperare cu specialiştii Fondului. Indicatorii respectivi vizează politica monetară, fiscală, bugetară, politicile structurale prin prisma dezechilibrelor care afectează balanţa de plăţi. Accesul la resursele financiare ale FMI depinde atât de condiţiile impuse de funcţionarea Fondului, cât şi de adoptarea unor măsuri de ajustare care să asigure soluţionarea dezechilibrelor existente.

3. asistenţa tehnică, realizată prin:

-trimiterea gratuită de specialişti în domeniile specifice de expertiză ale FMI;

-pregătirea şi formarea funcţionarilor publici; în acest scop funcţionează în cadrul Fondului două instituţii specializate, cu sediul la Washington şi la Viena, care oferă gratuit cursuri de specializare în domenii cum ar fi finanţele publice, ajustarea balanţei de plăţi, programe financiare, etc;

-consultanţă pe probleme monetare şi financiare.

1.3. Organizarea şi funcţionarea FMI

Operaţiunile curente ale Fondului Monetar Internaţional sunt realizate de către Consiliul de Administraţie şi de angajaţii permanenţi, aflaţi sub conducerea unui Director General şi a trei Directori Adjuncţi, fiecare provenit din regiuni diferite ale lumii. Autoritatea administrativă este delegată de Consiliul Guvernatorilor, care este instanţa supremă de decizie a FMI.

În prezent FMI numără 186 de ţări membre, reprezentând aproape în totalitate comunitatea celor 200 ţări membre ale ONU.

FMI este condus de următoarele trei organisme :

1) Consiliul Guvernatorilor, se află în fruntea sistemului de conducere, este format din reprezentanţii ţărilor membre şi se reuneşte o singură dată pe an, având rolul unei adunări generale a acţionarilor. Fiecare ţară numeşte câte un reprezentant pe o perioadă de 5 ani, iar

acesta are un drept de vot a cărui importanţă diferă în funcţie de cota-parte subscrisă. Fiecare ţară dispune de câte 250 de voturi la care se adaugă câte un vot pentru fiecare 100.000 DST subscrişi.

În acest fel, numărul cel mai mare de voturi revine ţărilor cu cea mai mare cotă-parte de capital subscris (SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Japonia). Cum toate deciziile importante trebuie luate cu o majoritate de 85% din voturi, SUA, care singure dispun de aproape 20% din voturi, au de fapt un drept de veto. Reprezentanţii sunt miniştri de finanţe sau guvernatori ai unor bănci centrale, care reprezintă guvernul ţării din care provin.

2) Consiliul administratorilor este format din 21 de membri: 6 membri reprezintă ţările ale căror cote-părţi sunt cele mai mari, sau care, sunt creditori foarte importanţi ai FMI şi 15 membri desemnaţi de celelalte ţări membre, grupate, în principiu, pe zone geografice. În acest caz, unele grupuri lasă ţării celei mai importante dreptul să numească un administrator care să le reprezinte, iar altele practică rotaţia.

3) Directorul General, este, prin conses, un european, care conduce Fondul sub controlul administratorilor. Sediul F.M.I. este la Washington,DC, iar director general al FMI este, în prezent, domnul Dominique Strauss-Kahn.