Definirea noțiunii de control și formele sale

Control financiar

Cap.1. Definirea activităţii de control financiar

Originea activităţii de control se regăseşte în expresia latinească” contra rolus” ceea ce însemna verificarea actului original după duplicatul acestuia, încredinţat unei persoane specializate în acest scop.

Aparitia statului a constituit începutul activităţii de control care şi-a îmbunătăţit în mod permanent metodele, tehnicile, scopurile şi obiectivele.

Într-o manieră foarte simplă controlul poate fi definit prin apreciarea conformitatii cu o normă, un standard, un model.

Într-o accepţiune mai largă , controlul reprezintă o activitate specific umană ce se desfasoară în mod conştient şi urmăreşte întotdeauna un scop, care constă în verificarea şi analiza permanentă, periodică sau neprevăzută a a unor procese, fenomene, operaţii, rezultate dintr-un domeniu sau sector oarecare, în scopul preîntampinării şi eliminării eventualelor neajunsuri.

În epoca modernă , prin intermediul controlului societatea îşi manifestă exigenţele acceptând doar acele activităţi şi practici economice care sunt în concordanţă cu normele generale de comportament social, cu obiectivele şi programele sale prioritare şi numai acele rezultate care justifică eforturile depuse.

Odată cu evoluţiile din domeniul economic, controlul financiar rezultă a fi o acţiune de raportare a stării unor activităţi economice reprezentate în documente financiare şi contabile la prevederile legale prin care acestea au fost definite.

În DEX controlul se regăseşte ca fiind o ,, Analiză permanentă sau periodică a unei activităti, a unei situaţii etc. pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire”

Decurgand din aceste definitii , controlul trebuie sa raspunda la urmatoarele cerinte:

- să furnizeze informaţii privind cunoaşterea realităţii cercetate.

- să propună masuri vizând corectarea realităţii în sensul dorit de cel care a dispus controlul.

- organele de control să ia măsuri pentru descurajarea , îndreptarea şi pedepsirea producerii de abateri de la obiectivele prestabilite.

Din definiţii putem observa importanţa activităţii de control financiar prin faptul că, acasta reprezintă mai mult decât o acţiune de verificare rezultată din necesitatea cunoaşterii stării unui anumit fenomen economic şi exercitată în scopul remedierii unor eventuale abateri de la prevederile legale.

Controlul financiar reprezintă una din pârghiile economice oferind prin rezultatele sale posibilitatea utilizării,în orice moment, a unui sistem complex, complet şi continuu de informaţii tuturor conducătorilor interesaţi de starea unui fenomen sau a unei activităţi dintr-un domeniu de interes pentru factorii de decizie.

Acesta este un proces de măsurare a performanţei, de realizare a unor acţiuni care să asigure rezultatele dorite.Astfel controlul este considerat :

- funcţie a managementului, prin el fiecare manager vrea să se asigure că activitatea decurge conform programului prestabilit, că resursele sunt utilizate conform destinaţiei stabilite şi că în final performanţa reală va atinge sau va depăşi obiectivele fixate iniţial;

- atribut al conducerii, mijloc de perfecţionare a activităţii entităţilor publice şi private exercitat sub forme diferite de structuri, cu responsabilităţi şi obiective clar precizate de lege;

- metoda de verificare a modului de gestionare a resurselor.

Putem spune că, prin rezultatele sale, activitatea de control financiar serveşte unui triplu sistem de interese :

- prin efectele de prevenire şi de reglare a disfuncţionalităţilor ce ar putea interveni la un moment dat în sistemul economic, controlul financiar serveşte intereselor statului în realizarea politicii acestuia, pe termen lung, în domeniul fiscalităţii.

Instrument al politicii financiare a statului, controlul financiar este un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a deficienţelor şi de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea legalităţii.

Într-un sistem economic pot apărea, la un moment dat unele disfuncţionalităţi generate de cauze obiective, determinate de situaţii care nu au putut fi prevăzute, cât şi din cauze subiective cum sunt sustragerile deliberate ale agenţilor economici de la obligaţiile financiare şi fiscale faţă de bugetul statului sau o gestiune defectuoasă a activităţilor economice.

- prin acţiunea de prevenire a situaţiilor de disfuncţionalitate în procesul de gestionare a patrimoniului şi prin remedierea unor abateri de la prevederile legale ce ar perturba activitatea acestora , controlul financiar serveşte intereselor agenţilor economici constituind una din cele mai importante pârghii ale activităţii de management a entităţilor.