Dobanda

Imagine preview
(9/10)

Acest referat descrie Dobanda.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 11 fisiere doc de 103 de pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Banci

Cuprins

CAPITOLUL 1. EVOLUTIA SISTEMULUI BANCAR 1

1.1. SCURT ISTORIC AL BANCILOR 1
1.2. SISTEMUL BANCAR ÎNTR-O ECONOMIE CENTRALIZATA 6
1.3. SISTEMUL BANCAR ÎN ULTIMII ANI 9

CAPITOLUL 2 ELEMENTELE DEFINITORII ALE DOBÂNZII 26

2.1 FACTORII CARE DETERMINA NIVELUL DOBÂNZII 27
2.2 STRUCTURA DOBÂNZII 30
2.2.1 Rata dobânzii la bonurile de tezaur 30
2.2.2 Retele interne bancare ale dobânzilor 31
2.2.3 Dobânda nominala si dobânda reala 31
2.3 TEORII ASUPRA DOBÂNZII 32
2.3.1 Teoria fondurilor de împrumut 33
2.3.2 Teoria preferintei pentru lichiditate a lui Keynes 38
2.4 RATA DOBÂNZII LA DEPOZITELE LA TERMEN, LA ÎMPRUMUTURILE BANCARE SI ACTIVITATEA ECONOMICA

CAPITOLUL 3 RISCUL RATEI DOBANZII. GESTIUNEA RISCULUI RATEI DOBANZII

3.1 OBIECTIVELE GESTIUNII RISCULUI DE VARIATIE A DOBÂNZII 50
3.2 FACTORII CARE INFLUENTEAZA SENSIBILITATEA BANCII LA VARIATIA RATEI DOBÂNZII PE PIATA 51
3.3 INDICATORII SENSIBILITATII BANCII LA VARIATIA RATEI DOBÂNZII 52
3.4 EFECTELE MODIFICARII DOBÂNZII DE PE PIATA 54
3.4.1 Modelul GAP 55
3.4.2 Modelul duratei 60
3.4.3 Marimea riscului unui ansamblu de active si pasive 65

CAPITOLUL 4. MANAGEMENTUL RATEI DOBÂNZII 67

4.1 METODE DE GESTIONARE A RATEI DOBANZII 68
4.2 METODA DISCREPANTEI (G.A.P.) 71
4.2.1 Consideratii teoretice 71
4.2.2 Managementul GAP-ului 73
4.3 METODA DISCREPANTEI DURATEI (D.G.A.P.) 78
4.4 COMPARATII ÎNTRE G.A.P. SI D.A.G.A.P 79
4.4.1 Punctele tari si slabe ale G.A.P.-ului 79
4.4.2 Punctele tari si slabe ale D.G.A.P.-ului 80

Extras din document

În “MANUALUL DE CREDIT SI BANCA” al profesorului Stefan I. Dumitrescu, editat în anul 1941, gasim informatii deosebit de interesante si utile.

Considerând operatiunea de mijlocire a creditului si de efectuare a platilor ca preocupare principala a bancilor, trebuie ca si începuturile acestora sa fie cautate tot în trecutul creditului.

Creditul apare odata cu schimbul între primele nuclee sociale si s-a dezvoltat urmând îndeaproape evolutia economica si sociala. Se mentioneaza, între primele operatiuni de credit, împrumuturile între indivizi, la început sub forma de ajutor, instrumente de lucru sau de aparare, iar mai târziu în bunuri de consum direct: cereale, vânat, peste, fructe etc.

Desigur ca nu în aceasta epoca apar bancile. La început, se presupune ca individul a simtit nevoia unui act de economie, prin care sa strânga un capital si altcineva sa se angajeze sa-l pastreze. Din acel moment se poate vorbi de existenta depozitului si a creditului.

Legile lui Hammurabi, cu peste doua mii de ani înainte de Christos, prevedeau ca atunci când cineva dadea altcuiva argint, aur, sau orice obiect de valoare, spre pastrare, trebuia sa aiba un martor, sa cada de acord asupra conditiilor în care se facea operatiunea, înainte de constituirea depozitului. Acest martor avea sa îndeplineasca functia “înscrisurilor” de mai târziu.

Ni se spune ca si babilonenii, înainte cu 20 de secole practicau depozitul, prin aceea ca încredintau spre pastrare averea lor, diverse valori, unor persoane de încredere, carora li se platea 1/60 din valoarea depozitului dat spre pastrare.

Între popoarele vechi, se pare ca grecii îsi apropiasera mai mult acest gen de operatiuni, începând sa foloseasca templele ca locuri de pastrare. Din considerente de ordin mistic-religios, se presupunea ca atacurile în scopul furtului asupra templelor erau mai putin probabile.

În Parthenon, în templele din Corint, erau camere special amenajate pentru a primi si pastra valorile depuse.

Înca din antichitate, anumite popoare cu preocupari si îndeletniciri de comert, se ocupau cu schimbul de monede si metale pretioase. La romani, înca din secolul IV înainte de Christos, un anumit colt din “Forum”, numit Ianus (dupa numele zeului cu doua capete), era frecventat de cei ce faceau asemenea operatiuni.

Tot istoria ne arata ca schimbul de moneda si folosirea formelor primitive a instrumentelor de credit au dus la aparitia bancherilor de mai târziu, care vor înfiinta institutiile ce vor fi numite banci. Institutia bancii, asa cum exista astazi, nu poate fi privita ca fiind creatia unui individ, a unei generatii sau a unui anumit popor. Bancile sunt rezultatul nevoilor ce au framântat omenirea în decursul timpurilor si au trebuit sa le urmeze în evolutia lor.

Prima banca, în adevaratul sens al cuvântului, sustinea profesorul Stefan I. Dumitrescu, este aceea înfiintata de dogele Michele XI, cunoscuta sub numele de “Banca de Venetia”. În realitate ea a fost continuarea unei asociatii de bancheri, creditori ai Cetatii, care a existat între 1156-1171. Se stie ca în Florenta s-a reglementat, pentru prima data, ca bancherii sa tina registrele si li s-a stabilit obligatia sa înscrie afacerile lor cu cifre romane.

Abia în secolul al XVII-lea încep a fi înfiintate bancile ce se apropie cel mai mult de cele de azi, unele având un caracter special de banci de emisiune, iar altele cu caracter de banci comerciale, menite sa faca operatiunile de banca.

În legatura cu primele începuturi de banca în România, profesorul Victor Slavescu, în cartea “Istoricul Bancii Nationale a României (1880 -1924)”, preciza ca nu se poate vorbi de banci, în sensul deplin al cuvântului, decât catre prima jumatate a secolului al XIX-lea.

Fisiere in arhiva (11):

  • 3.doc
  • ca4.doc
  • ca5.doc
  • Cap3.doc
  • Cap5.doc
  • capi.doc
  • capii.doc
  • Capitolul 1.doc
  • capitolul 2.doc
  • capitolul4.doc
  • cuprins.doc

Alte informatii

Lucrare de licenta.