Dobânda

1. Concept, determinanţi, structură, nivel

Dobânda este un concept care comportă două accepţiuni :

a) în sens restrâns dobânda este suma cuvenită proprietarilor la rambursarea sumei împrumutate. Dobânda este preţul folosirii capitalului, este remunerarea riscului împrumutului ;

b) în sens larg dobânda este preţul plătit de debitor creditorului pentru cesiunea dreptului de folosinţă a împrumutului până la scadenţă.

Definiţia lui Keyns - dobânda este o recompensă pentru remunerarea la lichidităţi şi concomitent este preţul pentru achiziţionarea lichidităţii.

Definiţia lui Samuelson - dobânda reprezintă surplusul revenit proprietarului pentru capital ca factor de producţie.

Determinanţi :

- creditul avansat

- perioada de timp a folosirii capitalului vărsat

- nivelul ratei dobânzii.

, unde : D = dobânda totală

C = capitalul

d = rata dobânzii

Iniţial dobânda a fost legată de creditul pentru consum, apoi ea a însemnat dreptul de a folosi creditul cu destinaţie economică productivă.

Factorii dobânzii sunt :

I. Productivitatea capitalului implică realizarea unei anumite rate a profitului. Profitul total este o sumă a dobânzii şi a profitului net, evident că orice investitor îşi dimensionează afacerile astfel încât să realizeze un profit total mai mare sau cel puţin egal cu profitul net;

II. Lichiditatea care se referă la situaţia creditorului ce preferă întotdeauna forma de împrumut de natură să asigure lichiditatea ;

III. Riscul nerambursării - împrumutanţii se preocupă major de constituirea garanţiilor reale în vederea diminuării riscului nerambursării ;

IV. Raportul dintre cererea şi oferta de credite - oferta este determinată la rândul ei de factori ca

- nivelul economisirii ,

- nivelul veniturilor ,

- preferinţele de consum ,

- inflaţia.

Cererea este intercondiţionată de cei trei mari debitori sociali : guvernul, agenţii economici şi familia.

Nivelul dobânzii :

În ţările cu o economie de piaţă consolidată s-a constituit un nivel de bază al dobânzii care este un nivel focalizator al multiplelor niveluri ale acestei mărimi relative. Această rată fixată de o bancă de referinţă în condiţiile medii date serveşte ca termen de bază pentru calcularea celorlalte rate ale dobânzii situate în jurul dobânzii de bază.

În S.U.A. rata de bază a dobânzii este rata aplicată de băncile comerciale la creditele acordate de aceste bănci pe termen scurt clienţilor de prim rang. În Anglia şi în lume este binecunoscută rata LIBOR.

Dobanda: concept si functii. Rata dobanzii

Dobanda este analizata in legatura cu imprumuturile banesti si considerata in sens restrans, ca reprezinta:

• plata pentru o suma imprumutata (Guitton Henri, Economie politique);

• recompensa pentru renuntarea la lichiditate pe o anumita perioada de timp (Keynes, Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor);

• partea din plusvaloare incasata de creditor ( persoana fizica sau juridica ) de la debitor, ca plata pentru capitalul de imprumut cedat (Kiritescu, Moneda. Mica enciclopedie);

• pretul pe care oamenii il platesc pentru a obtine resursele acum in loc sa astepte pana vor castiga banii cu care sa cumpere resursele; - o prima platita pentru a intra in stapanirea curenta a resurselor" (Heyne, Modul economic de gandire).

Dobanda este in mod firesc comuna cu conceptul de capital si cu elementele timp si risc.

Rolul capitalului in activitatea economica este acela de a contribui la sporirea productiei, la cresterea productivitatii, indiferent ca provine din resurse proprii sau imprumutate. Ideea de dobanda a fost generalizata la totalitatea resurselor utilizate in calitate de capital.

In aceasta acceptiune, dobanda este "un excedent, ce revine sub forma de venit oricarui posesor a unui capital antrenat intr-o activitate economica" (Economie Politica - Note de curs), este "pretul specific platit pentru orice capital care constituie o alta categorie de factori de productie" (Samuelson, L'Economique). Dobanda este recompensa ce revine posesorului de capital pentru aportul adus la productie; ea este "pretul pentru a pune economia in serviciul investitiei" (Andre Page, Economie politique).

Daca pentru resursele imprumutate se considera justificata dobanda, atunci, gandind economic, ea se cuvine si resurselor proprii folosite in calitate de capital. Nici un posesor de economii nu si le-ar utiliza pentru investitii proprii daca n-ar spera sa obtina un echivalent cu dobanda pietei. Tocmai speranta obtinerii unui venit din utilizarea capitalului il determina sa economiseasca si sa investeasca. Venitul cuvenit posesorului capitalului, la nivelul dobanzii pietei, se justifica prin faptul ca, prin utilizarea capitalului in prezent, are loc sporirea productiei, cresterea productivitatii si castigurilor viitoare.