Eseu - KPMG - bancherii n-au învățat nimic despre gestiunea riscurilor

În economiile moderne locul şi rolul băncilor este determinat de calitatea lor de intermediar principal în relaţia economii-investiţii, relaţie determinantă în creşterea economică, prin procesul de creditare fiind pusă în valoare o caracteristică semnificativă a acestor intermediari şi anume: transformarea activelor nemonetare (cambii, obligaţiuni, acţiuni) în monedă.

Banca îşi desfăşoară activitatea într-un mediu puternic concurenţial, fiind totodată asaltată de un complex de riscuri. Aceste riscuri decurg din dubla calitate a băncii, de entitate economică ce îşi desfaşoară activitatea pe principii de eficienţă, precum şi din calitatea sa de instituţie specializată în activitatea financiară. Mai mult, fiecărei operaţiuni pe care o desfăşoară şi serviciu pe care îl prestează i se asociază un risc. Indiferent dacă este sau nu o preocupare riscul este iminent în activitatea bancară şi nu numai, iar dacă nu este limitat poate afecta negativ performanţele societăţii bancare. În acest context, gestionarea relaţiei risc-profit devine un obiectiv intermediar asimilat obiectivelor strategice ale băncii.

Orice bancă îşi asumă un risc de credit atunci când acordă credite şi înregistrează pierderi, când unii debitori nu îşi onorează obligaţiile.

În articolele de specialitate sunt date câteva definiţii ale conceptului de risc precum:

- Un fenomen care afectează în mod direct viaţa de zi cu zi a oamenilor şi a organizaţiilor influenţând în permanenţă capacitatea şi voinţa decizională a acestora.

- O definire relativ simplificată a riscului ar fi: riscul reprezintă potenţialul ca un eveniment neasteptat sa apară sau să nu apară la un moment dat ca urmare a apariţiei unor fenomene adverse neasteptate.

“Monitorizarea riscului este importantă, dar mult mai important este ca oamenii potriviţi să se afle în locurile potrivite şi în acelaşi timp, să fie motivaţi, pentru că în ultimă instanţă, managementul riscului depinde de oameni.”

În cadrul unei societăţi bancare, obiectivul esenţial îl constituie obţinerea profitului şi determinarea căilor care conduc la creşterea performanţelor bancare. Una dintre căile care pot conduce la îndeplinirea obiectivului stabilit vizează cunoaşterea, gestionarea, controlul şi asigurarea riscurilor financiar-bancare, riscuri care sunt multiple şi multidimensionale.

Desfăşurarea relaţiilor dintre bănci şi clienţi, persoane fizice şi/sau juridice, în toate operaţiunile pe care băncile le efectuează şi în serviciile pe care le prestează sunt supuse unor reguli de comportament care relevă obligaţii de ambele părţi. Factorul esenţial în luarea deciziilor privind efectuarea de operaţiuni bancare este reprezentat de riscul bancar. Managementul riscului constituie o sarcină extrem de complexă şi importantă a managementului bancar.

Deţinând un rol esenţial în strategia băncii, gestiunea riscurilor reprezintă ansamblul instrumentelor, tehnicilor şi dispozitivelor organizatorice necesare unei bănci pentru a-şi atinge obiectivele. Acestea se află într-o evoluţie progresivă: se diversifică, capătă noi dimensiuni, devin mai precise şi continuă să evolueze odată cu evoluţia mediului.