Evolutia Sistemului Valutar-Financiar International

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Evolutia Sistemului Valutar-Financiar International.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 25 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Hancu Constantin

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Banci

Cuprins

1. SISTEMUL MONETAR DE LA PARIS - PERIOADA CLASICĂ A ETALONULUI-AUR
2. SISTEMUL VALUTAR-FINANCIAR DE LA GENOVA ŞI IMPACTUL ACETUIA ASUPRA GESTIONĂRII FLUXURILOR DE CAPITAL
3. EPOCA BRETTON WOODS: REINVENTAREA SISTEMULUI FINANCIAR GLOBAL
4. ROLUL SISTEMUL VALUTAR-FINANCIAR ACTUAL ÎN CONDIŢIILE INSTABILITĂŢILOR MONETARE

Extras din document

1. SISTEMUL MONETAR DE LA PARIS - PERIOADA CLASICĂ A ETALONULUI-AUR

În secolul XIX pretutindeni a fost stabilită standardul monedei de aur. Fiecare valută naţională a început să aibă un conţinut în aur bine determinat. De aceea ea putea fi schimbată conform ratelor, întemeiate pe raportul conţinutului de aur în fiecare valută. Aceste rate de bază au primit denumirea de puncte de aur. Ratele valutare reale se determinau conform cererii şi ofertei unei valute concrete, luându-se în consideraţie specificul ei, însă, de regulă, acestea nu se diferenţiau esenţial de punctele de aur.

Astfel, aurul a devenit primii bani mondiali pe parcursul evoluţiei naturale a sistemelor valutare naţionale, fiecare din care a ajuns de sine stătător la standardul modei de aur. Reieşind din aceasta, valutele naţionale fără careva eforturi adăugătoare puteau fi folosite pentru achitări internaţionale. La conferinţa pariziană din 1867 aurul a fost recunoscut drept unica formă a banilor mondiali, fapt care a confirmat sub aspect juridic starea de lucru deja stabilită.

Trebuie să atenţionăm că la finele secolului XIX – începutul secolului XX a avut loc prima, şi cum s-a stabilit mai târziu – nereuşită, încercare de a globaliza economia mondială. Valuta de aur liber convertibilă a ţărilor în care locuiau circa 90% a populaţiei lumii, contribuia cum nu se poate mai bine la dezvoltarea raporturilor internaţionale şi globalizării. La finele secolului XIX lumea devenea cu adevărat globală. Începând cu anul 1850 şi până în anul 1914 populaţia globului pământesc a crescut de 1,5 ori, iar circulaţia comerţului mondial – de 10 ori. Cota comerţului extern în PIB a ţărilor dezvoltate a crescut de două ori. În anii 1900 – 1913 s-a dublat volumul investiţiilor străine directe. Migraţiunea internaţională a obţinut proporţii grandioase. Către anul 1914 22% ale populaţiei Canadei, 30% locuitori ai Argentinei şi peste 265 locuitori ai Noii Zelande au deveni emigranţii primei generaţii. Muncitori născuţi în SUA nu alcătuiau nici jumătate din tot proletariatul ţării. Sistemul de transport a cuprins de fapt întreaga lume. Către anul 1900 practic toate regiunile Pământului au fost legate cu comunicaţii telegrafice. Astfel, toate particularităţile globalizării economice erau prezente.

Lumea economică globală dorea să construiască de toate, dar pe platforme diferite. Marea Britanie de sigur intenţiona să păstreze şi să lărgească imperiul britanic global deja existent. Aceasta era în contradicţie cu planurile Germaniei, care visa la o hegemonie mondială şi care tindea să domine în Asia şi Japonia. Nesatisfăcute rămâneau numai Franţa şi Rusia, care deja îşi reveniseră după înfrângerile de odinioară. Aceste contradicţii până la urmă au subminat colaborarea internaţională. Atunci încă nu existau mecanisme pentru hotărârea amiabilă a problemelor globale de aşa proporţii, precum şi institute pentru coordonarea intereselor contradictorii, şi universul, care se destrăma rapid şi se diviza în blocuri ireconciabile, a fost implicat în Primul război mondial, însoţit de revoluţii sociale cumplite.

Sistemul de valută-aur s-a prăbuşit împreună cu întregul sistem bine organizat al raporturilor internaţionale. Meritul esenţial al acestuia consta în universalitatea şi uniformitatea plăţilor la nivel naţional şi internaţional. Însă achitările cu prioritate cu monede de aur au şi un şir de neajunsuri:

1) în timpul sistemului valută-aur şi a volumelor fixate a valutei naţionale organele de dirijare puteau acţiona asupra cursului numai mărind sau micşorând rezervele de aur. În cazul majorării extragerilor de aur, la introducerea aurului în calitate de plată pentru marfa exportată şi exportarea aurului pentru importul efectuat, guvernul putea să mărească rata valutară, fără a schimba masa nominală a banilor aflaţi în circuit. Stabilitatea şi siguranţa unui asemenea sistem de plată micşorează flexibilitatea, necesară îndeosebi în situaţiile de criză. Din această cauză sistemul valutei de aur stabilea abateri în timpul tuturor numeroaselor crize economice din secolul XIX;

Fisiere in arhiva (1):

  • Evolutia Sistemului Valutar-Financiar International.doc

Alte informatii

Facultatea Finante si banci, anul 3