Formarea Resurselor Financiare ale Fondului Monetar Internațional

1. Noţiuni generale – înfiinţare, principalele obiective

Fondul Monetar Internaţional este un organism interstatal autonom specializat, din sistemul ONU, care a fost creat pe baza acordului din 1944 al Conferinţei Monetare şi Financiare Internaţionale de la Bretton Woods, când a fost adoptat statutul său( la 22 iulie 1944) şi a intrat în vigoare la 27 decembrie 1945, fiind semnat de 29 de ţări. Acesta a fost creat cu scopul de a facilita cooperarea valutar-financiară dintre ţările membre. FMI şi-a început activitatea la 1 martie 1947, având sediul la Washington.

Prin întemeierea FMI s-a urmărit, în principal, lichidarea asociaţiilor valutare de felul “Asociaţiei zonei lirei sterline”, în vederea întăririi poziţiei dolarului SUA, finanţarea statelor membre cu balanţe de plăţi deficitare şi accelerarea procesului de trecere la convertibilitatea monetară.

FMI - ul a devenit o instituţie internaţională care asigură cooperarea monetară şi financiară, reglementarea comportamentului statelor memebre, sprijinirea statelor membre care se confruntă cu deficite ale balanţelor de plăţi, promovarea unor politici şi strategii prin care membrii acţionează în direcţia susţinerii creşterii economice şi a stabilităţii sistemului monetar internaţional.

În anul 1969, FMI-ul a emis un nou instrument de tragere asupra sa, ce poartă denumirea de DST(drept special de tragere). Acestea joacă un rol important în relaţiile internaţionale şi în consolidarea sistemelor monetare naţionale. DST-ul este un active de rezervă pus la dispoziţia băncilor centrale naţionale de către FMI prin sistemul alocărilor. El este de asemenea un mijloc de plată internaţional şi serveşte scopurilor de creştere a lichidităţii internaţionale şi de facilitare a comerţului mondial. Dreptul Special de Tragere nu este un instrument monetary efectiv, ci o unitate de cont de tip coş de valute. În present, din coşul DST fac parte patru monede: EUR, GBP, JPY, USD.

Obiectivele urmărite prin FMI sunt atât de natură internă cât şi externă. Obiectivul principal al fondului este acela de a acorda credite statelor care se confruntă cu un deficit al balanţelor de plăţi, pune la dispoziţia acestora resurse, oferindu-le astfel, posibilitatea de a corecta dezechilibrele.

Activitatea Fondului Monetar Internaţional se concretizează în trei funcţii: financiară, consultativă şi de reglementare. Funcţia financiară se referă la mobilizarea resurselor financiare pentru a veni în sprijinul ţărilor membre în vederea echilibrării balanţelor de plăţi, promovării unor politici de schimb valutar stabile şi dezvoltării schimburilor internaţionale. Funcţia de reglementare se reflectă în formularea unor principii cu privire la politicile valutar-financiare, efectuarea plăţilor internaţionale şi utilizarea resurselor, In vederea dezechilibrelor balanţelor de plăţi. Cea de a treia funcţie, cea consultativă, este îndeplinită prin asistenţa tehnică acordată, pentru a sprijini utulizarea resurselor productive şi creşterea economică.

2. Resursele Fondului Monetar Internaţional

Resursele Fondului Monetar Internaţional pot fi grupate în două categorii: resurse ordinare (obişnuite) şi resurse extraodinare. Resursele ordinare provin din cotele de participare ale ţărilor membre în valută, DST şi monedă naţională. Tot în resursele ordinare ale Fondului Monetar Internaţional se încadrează şi veniturile din dobânzi şi comisioane şi veniturile din fondurile administrate de FMI. Ele reprezintă capitalul Fondului Monetar Internaţional, adică fondurile proprii care îi permit să acorde credite.

Resursele extraordinare sunt resursele împrumutate. Acestea au rolul de a completa resursele ordinare, în cazul în care cerinţele de finanţare ale ţărilor membre sunt mai mari. În perioada 1976-1980 s-au luat măsuri de vânzare a unor cantităţi de aur pentru creşterea resurselor Fondului Monetar în valute liber utilizabile.