Gestiunea Activelor si Pasivelor Bancare - Metode de Corelare

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Gestiunea Activelor si Pasivelor Bancare - Metode de Corelare.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 19 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Violeta Elena Dragoi

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Banci

Cuprins

INTRODUCERE
OBIECTUL MANAGEMENTULUI ACTIVELOR SI PASIVELOR
FACTORII CARE INLUENTEAZA VENITUL NET DIN DOBANZI (NII)
MASURAREA RISCULUI DE DOBANDA
1. ANALIZA GAP
2. ANALIZA DURATEI
3. METODA SIMULARII
ANALIZA RISCULUI DE LICHIDITATE LA RAIFFEISEN BANK
ANALIZA GAP LA RAIFFEISEN BANK

Extras din document

INTRODUCERE

Managementul activelor si pasivelor reprezinta o parte integranta din procesul de planificare al bancilor si a altor institutii financiare. Acest concept este bazat pe ideea ca orice banca trebuie sa se preocupe de administrarea activelor si pasivelor sale ca un sistem integrat, deoarece ansamblul celor doua contribuie la obtinerea unei profitabilitati adecvate in conditiile asumarii unor riscuri adecvate. Ofera mijloace defensive de a adapta portofoliul total al bancii la ciclurile economice si la eventualele presiuni asupra stuctura depozitelor atrase si a plasamentelor efectuate, cat si mijloace ofensive de a construi portofolii de active si pasive care sa corespunda cu scopurile bancii.

Principale scopuri ale managementului activelor si pasivelor sunt de a maximiza, sau macar a stabiliza, ecartul (spread - ul) dintre venituri si cheltuieli si de a maximiza valoarea de piata a bancii. Cel mai bun mod de a intelege rolul managementlui activelor si pasivelor este de al vedea in contextul totalitatii surselor atrase de banci si al plasamentelor efectuate de banca cu aceste surse. Banca isi atrage resursele dintr-o varietate de surse si le plaseaza de asemenea intr-o varietate de moduri. Resursele pot proveni din depozite la termen, depozite la vedere, datorii pe termen lung, imprumuturi pe termen scurt, capitalul actionarilor. Costul mediu al fondurilor va fi determinat de mix-ul de surse de finantare ales de managementul bancii.

Din aceasta varietate de surse, Trezoreria, asistata de conducerea bancii, trebuie sa decida tipul si structura plasamentelor - credite, plasamente interbancare, titluri de stat, credite guvernamentale, obligatiuni etc., care sa se potriveasca cu nevoile bancii in ceea ce priveste obtinerea de profit, starea de lichiditate si reglementarile legale. Rezerva minima obligatorie impusa de BNR trebuie sa fie avuta in vedere in primul rand atunci cand se iau decizii privind plasamentele. Din aceata cauza, fondurile care pot fi investite sunt reprezentate de totalitatea surselor atrase din care se scade procentul care trebuie sa reprezinte rezerva minima obligatorie si care se pastreaza cash sau in plasamente acceptate de BNR, ceea ce face ca dobanda medie activa perceputa de banca sa scada. De asemenea, posibilitatile de administrare, de schimbare a structurii activelor si pasivelor sunt mai limitate pe termen scurt decat pe termen lung, deoarece de exemplu dimensiunea cetificatelor de depozit sau de economii ale populatiei nu sunt sensibile la schimbari rapide, cu exceptia unor variatii sezoniere predictibile pe parcursul anului. In ultima perioada au aparut anumite produse derivative care inlesnesc, flexibilizeaza activitatea de management al activelor si pasivelor, dar pe acestea le vom discuta in a doua parte a lucrarii.

OBIECTUL MANAGEMENTULUI ACTIVELOR SI PASIVELOR

Deoarece acest concept se preocupa de integrarea politicilor de administrare a activelor si pasivelor, trebuie sa cuprinda si strategii menite sa maximizeze veniturile obtinute din portofoliul de credite si investitii efectuate si sa minimizeze costurile variatelor categorii de resurse atrase. In principal, managementul activelor si pasivelor se reduce la managementul riscului ratei dobanzii. Marea majoritate a activelor si pasivelor bancii sunt evaluate la diferite niveluri ale ratei dobanzii, si din acest motiv practic, in cele din urma avem de a face cu managementul riscului ratei dobanzii. Acesta se bazeaza pe notiunea de venituri nete din dobanzi - NII (net interest income), definite ca diferenta dintre veniturile din dobanzile primite din creditele si investitiile efectuate si dobanzile platite pentru resursele atrase:

Venitul net din dobanzi (NII) = Venituri totale din dobanzi - Cheltuieli totale cu dobanzile

Deoarece acest indicator nu este comparabil intre mai multe institutii financiare, s-a elaborat un indicator exprimat procentual - marja procentuala neta a dobanzii (net interest margin):

Marja neta a dobanzii (m) = NII / Sc,

unde Sc reprezinta soldul mediu al creditelor.

Acest indicator poate fi determinat si prin diferenta dintre dobanda medie activa si dobanda medie pasiva, bineinteles in ambele situatii avandu-se in vedere un anumit interval de timp.

Marja de dobanda are, in principal urmatoarele destinatii: acoperirea cheltuielilor cu intretinerea si functionarea bancii, acoperirea riscului din activitatea de creditare si obtinerea unui profit rezonabil din activitatile desfasurate. In prezent marjele nete ale dobanzii practicate de bancile comerciale romanesti se situeaza intre 10 - 15%. Posibila diminuare a ratei inflatiei va fi urmata, in acest caz, de reducerea ratelor dobanzii (corelatia dintre rata dobanzii nominale (I), rata dobanzii reale (i) si inflatia asteptata (ri) din relatia dedusa de Ficher: 1+ I=(1+i)•(1+ri), iar in aceasta situatie marja neta a dobanzii se va reduce).

Fisiere in arhiva (1):

  • Gestiunea Activelor si Pasivelor Bancare - Metode de Corelare.doc

Alte informatii

Universitatea "Valahia" din Targoviste 2009-2010