Gestiunea riscurilor în afaceri - riscul de țară

CAP. I. Conceptul de risc de ţară

Riscul de ţară exprimă, in sensul larg, probabilitatea pierderilor financiare in afacerile internationale, pierderi generate de unele evenimente macroeconomice si/ sau politice din ţara analizată. Reducând dimensiunea pentru a căuta o definire mai exacta a termenului “risc de ţară”, acesta reprezintă riscul de neramburasare generat de o insolvabilitate determinată de localizarea geografică a debitorului şi nu de deteriorarea situaţiei lui financiare.

Nu este un risc de credit propriu-zis căci insolvabilitatea debitorului nu îi este proprie. El apare ca risc:

-specific organismelor guvernamentale, instituţiilor/întreprinderilor publice, statelor debitoare sau

-suplimentar pentru persoane sau agenţi a căror insolvabilitate este determinată localizarea geografică fără o deteriorare a situaţiei financiare.

Conceptul de risc de ţară este legat de alte două noţiuni: riscul suveran şi riscul de transfer.

1. Riscul suveran exprimă gradul de instabilitate politică, incluzând riscurile legate de datoria externă publică sau public garantate. Deasemenea, reprezintă probabilitatea ca un stat suveran sa nu îşi onoreze angajamentele ce decurg din imprumuturile internaţionale din motive politice. Acestea îmbracă forme variate, cum ar fi: războaie, ocupaţii militare străine, lovituri de stat, etc.

Aceasta poate provoca situaţii de o gravitate deosebită pentru creditor, între care:

-repunerea în discuţie sau renegocierea unor contracte;

-limitarea sau interzicerea investiţiilor străine;

-limitarea sau interzicerea ieşirilor de capital;

-naţionalizarea, cu sau fără despăgubire;

-refuzul de a recunoaşte angajamentele guvernelor anterioare;

-anularea datoriei externe sau suspendarea plăţilor.

Toţi aceşti factori pot afecta negativ rambursarea creditelor contractate şi a dobânzilor aferente.

2. Riscul de transfer, a doua dimensiune a riscului da ţară, este generat de incapacitatea autorităţilor monetare ale ţării respective de a asigura transferul drepturilor creditorilor. Debitorul poate fi solvabil şi capabil să degaje o capacitate de rambursare suficientă dar lipsa de rezerve în devize nu permite realizarea transferului spre exterior.

Cel mai adesea, însă, riscul politic, economic şi de creditare propriu-zis sunt împletite, situaţia economică, politică şi financiară a ţării putînd fi deteriorată. În acest context se impune o abordare globală a riscului de ţară.

Riscul suveran depinde de performantele economice şi de schimbările de ţară. Spre deosebire împrumuturile acordate guvernelor, creditele acordate instituţiilor financiare sau agentilor economici (care sunt garantate de govern) cunosc si implică trei niveluri de risc:

-nivelul microeconomic care priveste gradul de incredere si valabilitatea comerciala a firmei;

-nivelul mezo (mediu): riscul legat de ramură;

-nivelul macroeconomic- nivelul de ţară ce priveşte in mod curent riscul de transfer.

Astfel, riscul transfer exprimă posibilitatea ca guvernul să nu poată sau să nu dorească să pună la dispoziţia firmelor private valuta solicitată în schimbul monedei naţionale, destinată achitării obligaţiilor externe. Riscul de transfer apare în ţările cu deficit cronic al balanţei de plăţi, în care guvernul controlează schimburile valutare.

Riscul de tara masoara abilitatea unei tari de furniza companiilor private rezidente sau nerezidente precum si entitatilor guvernamentale valuta necesara derularii activitatii acestora. Aceasta abilitate se refera pe de o parte la convertibilitatea monedei nationale intr-o alta moneda si pe de alta parte are in vedere riscul de transfer de profituri si plati in afara (aferente unor credite externe sau contracte comerciale). Un risc de tara ridicat se traduce prin reducerea semnificativa a capacitatii filialelor companiilor straine sau chiar a companiilor rezidente de a cumpara de la bancile comerciale sau de la autoritatea monetara valuta necesara indeplinirii obligatiilor fata de partenerii comerciali, creditorii sau investitorii straini. O componenta aparte a riscului de tara (riscul suveran) masoara capacitatea unei tari de a-si plati serviciul datoriei externe. Riscul de tara, adesea si in mod eronat, este confundat cu riscul suveran sau politic.