Impactul globalizării asupra activității bancare

Globalizarea activităţii bancare reprezintă o consecinţă a diminuării barierelor comerciale dintre ţări şi a deschiderii pieţelor financiare pentru investitorii străini, amplificată de progresul tehnic în domeniile tehnicii informaţionale şi telecomunicaţiilor şi favorizată de interdependenţele economico-financiare la scară mondială, un rol important la creşterea activităţii bancare la nivel mondial revenind acordurilor internaţionale privind tranzacţiile financiare, realizate sub egida Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Dimensiunea internaţională a activităţii bancare s-a conturat din cele mai vechi timpuri – primii bancheri şi prima bancă multinaţională, Banca Medici din Florenţa datează din epoca Renaşterii – şi a continuat cu mişcarea internaţională a capitalurilor, unde băncile coloniale şi de afaceri (merchant bank) deţineau supremaţia, urmată de rivalitatea financiară anglo-americană dintre cele două războaie mondiale, de supremaţia New York-ului asupra Londrei, stopată de criza financiară din 1929. Al treilea val de internaţionalizare bancară a fost iniţiat de băncole comerciale americane, odată cu restabilirea convertibilităţii principalelor monede europene în 1958 şi scăderea încrederii în dolar ca urmare a inflaţiei din economia americană, iar ultima fază a procesului de internaţionalizare se datorează expansiunii reţelelor externe ale marlor bănci,creditelor internaţionale şi pieţelor de eurodevize.

Internaţionalizarea sistemelor bancare s-a desfăşurat pe fondul globalizării activităţii economice în general: firmele transnaţionale solicită finanţare din partea băncilor la care îşi au deschise conturile şi în ţările în care se extind; înfiinţarea băncilor dincolo de ţara de origine are loc în funcţie de zona de influenţă sau de teritoriul vechilor imperii coloniale, astfel băncile britanice se poziţionează pe teritoriul ţărilor din Commonwealth, cele franceze în ţările din Africa, iar cele americane în zona Pacificului, Americii Latine, dar şi în Europa.

Globalizarea sectorului bancar se realizează atât geografic, la nivel regional, continental şi planetar, rezultând bănci naţionale, regionale şi internaţionale sau globale, cât şi structural, astfel grupurile financiare internaţionale includ, pe lângă bănci şi societăţi de asigurare-reasigurare, fonduri de investiţii, activităţi pe piaţa de capital, leasing, capabile să ofere servicii financiare integrate.

Fenomenul de globalizare a activităţii bancare se desfăşoară cu intensităţi diferite de la un stat la altul, fiind deosebit de puternic în cazul băncilor americane, japoneze şi vest-europene, state în care mişcarea capitalurilor este puternică, iar instituţiile de credit îşi sporesc implanturile bancare din ţările în curs de dezvoltare şi mai puţin în celelalte ţări şi zone ale lumii.

Globalizarea activităţii bancare stă sub semnul influenţelor a trei vectori: dereglementarea, dezintermedierea şi deschiderea. Fenomenul de dereglementare este caracteristic anilor ’70 şi a apărut ca urmare a necesităţii de a inova şi de a întreprinde, posibile de realizat prin eliminarea reglementărilor autoritare referitoare la accesul pe pieţele de capital, la rolul intermediarilor financiari şi la încadrarea împrumuturilor după natura, durata sau obiectul lor, cea mai cunoscută decizie de dereglementare în domeniul financiar-bancar fiind abolirea reglementării “Q”, care, din 1933, fixa un plafon al ratelor dobânzii la depoziele atrase de băncile comerciale americane.

Dereglementarea acondus la dezintermediere, fenomen caracterizat prin posibilitatea efectuării operaţiunilor de împrumut şi plasare de către operatorii economici direct pe pieţele financiare, fără a mai fi necesară intervenţia societăţilor bancare.

Deschiderea pieţelor, prin desfiinţarea barierelor dintre pieţele naţionale şi eliminarea delimitărilor dintre compartimentele tradiţionale, conduce în mod cert la accentuarea concurenţei dintre bănci, acestea din urmă focalizându-şi atenţia spre: un management performant, care să răspundă exigenţelor clienţilor, promovarea de vânzări încrucişate(cross-selling), care vor constitui cheia profitabilităţii în viitor, investiţii în domeniul tehnologiei, politici de contracarare a concurenţei, curăţarea portofoliului de creditele neperformante, specifică în special băncilor japoneze.

În condiţii de concurenţă, clienţii au posibilitatea selectării băncilor cu recunoaştere internaţională, care să le ofere alternative de investiţii şi economisire cât mai diversificate, produse şi servicii bancare competitive, ale căror tendinţe viitoare sunt de separare a activităţilor, produselor şi serviciilor de retail banking, de cele de corporate banking, precum şi de promovare a comerţului electronic financiar prin internet: internet banking şi mobil internet banking.

Fluxurile financiare internaţionale au înregistrat o evoluţie ascendentă rapidă, ca urmare aintensificării activităţii companiilor transnaţionale, căreia băncile trebuie să-i facă faţă, în caz contrar se vor confrunta cu o reducere a profitabilităţii datorată serviciilor create de companii în propriile reţele sau furnizate de prestatorii non bancari. Pentru a putea presta servicii sofisticate companiilor multinaţionale, băncile trebuie să-şi extindă infrastructura şi aria de operare de la nivel naţional la nivel internaţional.

Pentru realizarea acestor obiective este necesară perfecţionarea continuă a personalului în spiritul eticii şi profesionalismului, verificarea aptitudinilor şi competenţei acestuia în vederea respectării normelor şi prevederilor legale instituite la nivel naţional şi internaţional, principiilor deontologice, plasării pe primul plan al clienţilor, respectării concurenţei.