Istoria Falimentelor Bancare din SUA

Introducere

Țara tuturor posibilităților , SUA a fost în permanență ținta emigranților proveniți de pe toate continentele ,,The America Dream,, - (o viață mai buna ce este rezultatul efortului personal) a fost posibil datorită sistemului economic ce din perioadele de expansiune economică a SUA

La cumpăna dintre secolele XIX-XX , doi mari preșdinți au elaborat doctrinele economico-politice ce urmau să definească relațiile SUA cu restul lumii. Președintele Taft a lansat ,,Diplomația Dolarului,, potrivit căreia interesele americane sunt economice și se manifestă la nivel mondial. Președintele Roosvelt a impus ,, Diplomația Big Stick,, potrivit căreia SUA își promovează cu forța sau își apără interesele economice oriunde în lume. Începutul secolului XX marchează afirmarea SUA ca prima mare putere economică a lumii.

Sistemul economic american poate fi definit prin caracterul său descentralizat, caracter capitalist, bazat pe propietatea privată și liberă inițiativă intervenția autorităților federale în economie se manifestă prin strategii de politică bugetară și monetară. În același timp, bugetul federal are o componentă ce vizează investiții în cercetare. Legislația economică americană permite implicarea în controlul practicilor de afaceri, guvernul american având și rolul de supervizor al creșterii economice.

În prezent sistemul bancar american are o structură primordială, având la vârf sistemul federal de rezervă şi organismele federale. Federal Reserve System este alcătuit din 12 bănci federale corespunzătoare celor 12 districte şi este condus de Consiliul Guvernatorilor, alcătuit din 7 persoane numite de preşedinte, pe o durată de 14 ani.

Specificul sistemului bancar american se exprimă şi în opţiunea băncilor între două tipuri de statut National Bank sau State Bank (bancă federală sau bancă într-un stat anumit) completată cu regimul „one state banking” constând în separarea activităţii bancare comerciale de cele financiare. Ca urmare a acestor factori specifici se disting 4 categorii de instituţii bancare:

- Băncile Comerciale – au ca funcţie principală primirea depozitelor de fonduri, private sau publice, la vedere sau la termen.

- Băncile de Investiţii - operează cu fonduri împrumutate de la băncile comerciale asigurând cumpărarea şi plasamentul titlurilor emise de societăţi comerciale şi prestează servicii domeniul restructurărilor şi fuziunilor, gestionează portofolii de titluri, jucând un rol important în dinamizarea economiei.

- Băncile americane situate în străinătate cu avantajul de efectua operaţiuni care nu le sunt permise pe teritoriul american.

- Băncile străine – sunt în proporţie de cca. 50% japoneze, cca.10% britanice şi 30% europene. Aceste bănci provoacă îngrijorarea sistemului bancar autohton atât datorită atragerii unei părţi a clientelei americane de origine asiatică cât şi datorită achiziţionării de către băncile străine a unor bănci americane.

Reglementării sunt supuse mai de grabă băncile decât operaţiunile bancare. Există numeroase aşa-zisele near banks („aproape bănci”), care nefiind supuse reglementărilor bancare, concurează direct băncile pe propriul lor teren. De exemplu, cartelele de credit ale unor instituţii specializate (American Express) sau ale unor reţele de magazine (Sears Roebuck & Co) sunt mai numeroase decât cele ale băncilor (400 de milioane faţă de 100 de milioane în cadrul băncilor).

Marea Depresiune (1929-1933)

În primii ani după încheierea primei mare conflagrații mondiale, dezvoltarea rpincipalelor economii a fost inegala si cu efecte diferite de la o țară la alta. Succesul economii americane s-a datorat ''abundenței capitalurilor'', creșterii puterii de cumpărare și procesului de concentrare a producției si capitalurilor sub raportul progresului tehnic și științific. Abundența capitalurilor americane a facilitat plasamentul dolarilor în afara țarii , bancherii americani dorind să devină și bancherii lumii. Exemplul este creșterea de la 7 miliarde de dolari plasați în strainătate în 1919 la 17 miliarde în 1929. În afară de beneficiile pe care le-au adus aceste capitaluri americanilor , ele le-au permis acestora să controleze sursele de materii prime indispensabile țării: petrol, cauciuc , cupru, netrați. În Mexic, de exemplu, jumătate din întreprinderile economice aparțineau, în acest timp, americanilor.

Toate sectoarele economiei SUA cunosc o dezvoltară importantă. Cea mai dinamică a fost indurstia automobilului. De la 4000 de vehicule ce se producea în 1900 , ea ajunge la 1.500.000 în 1921 și la 4.800.000 în 1929. Industria construcțiilor s-a dinamizat în perioada prosperității și a apariției blocurilor ''zgârie nori''. Autiomobilele, industria electronicăși aviația au stimulat dezvoltarea noilor surse de energie , electricitate și petrolul. Producția petrolului crește de la 33milioane tone în 1913 la 138 milioane tone în 1929.

Creșterea economiei americane după primul război mondial s-a menținut într-un ritm susținut , cu excepția crizelor ciclice care erau rezolvate de Sistemul Rezervei Federale (FED) fără mari consecințe.