Moneda unică europeană

1. Introducere

Uniunea Europeană reprezintă un spaţiu economicosocial şi politic, in construcţie, de o natură şi consistenţă diferită faţă de formele tradiţionale de grupare a intereselor de natură economică şi socială la scară societală.

Procesul de formare şi consolidare a spaţiului european a presupus o serie de transformări ale structurilor economice şi socio-politice, care s-au concretizat in formele imbrăcate de-a lungul timpului:

- zona de cameră liber, care reprezintă acea formă a integrării prin care două sau mai multe ţări convin să inlăture barierele tarifare şi netarifare dintre ele, pe baza unui acord prefenţial de comerţ, dar fi ecare ţară işi menţine propriile bariere comerciale in comerţul cu ţările nemembre.

- uniunea vamală, ca formă de integrare prin care ţările membre inlătură toate barierele in comerţul desfăşurat intre ele şi adoptă un tarif vamal extern comun faţă de terţi.

- piaţa comună, care reprezintă o uniune vamală in cadrul căreia liberalizarea mişcării bunurilor şi a serviciilor este acompaniată de liberalizarea mişcării fl uxurilor de factori intre ţările membre.

- piaţa internă, formă care presupune, in afara realizării unei pieţe comune pentru libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor, creşterea coeziunii economice, armonizarea politicii sociale, consolidarea instituţiilor comunitare;

- uniunea economică şi monetară, care se formează, pornind de la piaţa internă unică, in cadrul căreia are loc creşterea gradului de armonizare a politicilor economice naţionale, in special a celor vizand sfera monetar fi nanciară, pană la adoptarea unei monede unice şi a unor instituţii comune de gestionare a chestiunilor monetar fi nanciare la nivel comunitar.

- integrarea economică completă (sau totală) ca ultim stadiu al integrării in cadrul căruia unifi carea politicilor economice este intregită prin stabilirea

unei unităţi supranaţionale ale cărei decizii sunt obligatorii pentru statele membre.

Integrarea economică completă presupune parcurgerea tuturor etapelor descrise anterior, spaţiul integrat căpătand trăsături apropiate de cele ale unei

economii naţionale: instituţii comune care guvernează cu ajutorul unei legislaţii comune utilizand un buget comun şi adresandu-se unei pieţe de producţie şi de desfacere comună; utilizarea unei monede unice şi a unui sistem bancar omogen, a politicilor interne şi externe comune.

2. Istoric cu privire la moneda europeană

Uniunea Europeanã Economicã şi Monetarã (EMU) este o înţelegere între naţiunile europene participante în vederea împartãşi o monedã unicã, euro, şi o politicã economicã unicã cu un set de condiţii de responsabilitate fiscalã. Actualmente, sunt 27 State Membre cu nivele de integrare variate în EMU. Treisprezece State Membre au adoptat moneda euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Itala, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovenia şi Spania. Alte trei State Membre, Marea Britanie, Danemarca şi Suedia, nu au nici un plan imediat în privinţa adoptãrii monedei euro. Alte unsprezece State Membre, Cipru, Malta, Letonia, Lituania, Estonia, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România şi Bulgaria, sunt în stagii diferite ale adoptãrii monedei euro şi cel mai probabil vor adera la zona euro în urmãtorii zece ani.

La izbucnirea celui de-al doilea rãzboi mondial, majoritatea monedelor din ţãrile industrializate erau strâns apropiate de dolar sub ceea ce s-a numit „standardul de aur” în sistemul de la Bretton Woods. Supremaţia de facto a dolarului şi devalorizãrile câtorva monede europene au condus politicienii europeni la cãutarea unei soluţii de redresare a acestui imbalans printr-o integrare economicã între naţiunile europene.