Monografie a Sistemelor Bancare din Țările Nordice

Monografie a sistemelor bancare din Ţările Nordice

Ţările Nordice au o activitate bancară cu tradiţie, cea mai veche bancă centrală cu funcţie de emisiune fiind banca Suediei, Stockholm Banco, înfiinţată în 1668. Au urmat banca Danemarcei, Danmarks Nationalbank, înfiinţată în anul 1736, banca Finlandei, Suomen Pankki, înfiinţată în anul 1811 şi banca centrală a Norvegiei, Norges Bank, înfiinţată în 1816.

Sistemele bancare ale celor patru ţări analizate au în comun faptul că s-au dezvoltat după înfiinţarea băncilor centrale, opus evoluţiei băncilor din Europa.

I Monografie a sistemului bancar din Suedia

Capitolul 1. Descrierea sistemului bancar din Suedia

1.1 Scurt istoric

În secolele XVII-XVIII activitaea bancară începe să se dezvolte şi în Ţările nordice, în special în Suedia, Germania şi Anglia. La data de 30 noiembrie 1656 Karl X. Gustav a semnat la Marienburg aproape de Baltic, astăzi Malbork, primele capitole din istoria sistemului bancar suedez, primul pentru o “bancă de schimb” şi al doilea pentru o „bancă de împrumuturi”. Prima accepta ca în schimbul unui onorariu depozite fară dobândă în conturi din care deţinătorul de conturi putea sa retragă bani sau să scrie „cecuri”. Un nume important în istoria sistemului bancar a fost Johan Palmstruch, iniţiatorul şi directorului primei bănci de emisiune, respectiv Stockholms Banco. Aceasta era o companie privată ce avea dreapt de monopol pentru 30 de ani în a desfăşura operaţiuni bancare în Regatul Suediei. Pentru a găsi patroni, Palmstruch a recrutat persoane influente şi semiproprietari care au primit în schimb 1/8 din profit fară a fi nevoiţi să contribuie cu capital sau să-şi asume vreo responsabilitate pentru bancă. Din profitul băncii mai beneficiau oraşul Stockholm, 1/1, Palmstruch, 1/8 şi Coroana de restul. Bancă s-a dovedit să fie o instituşie de stat condusă de funcţionari numiţi de Guvern. Sediul central al băncii a fost la Västerlånggatan. Managementul băncii a folosit o politică greşită de creditare, folosind depozitele pe termen scurt pentru finanţarea împrumuturilor pe termen lung, asigurate majoritatea cu imobile. Astfel, în anul 1660 când conţinutul de cupru din principalele monede a fost diminuat sub 17% de către stat, au crescut cerile de rambursare a monedelor. Acest luncru însă nu era posibil, deoarece banii fuseseră folosiţi pentru acordarea împrumuturilor. Pentru a rezolva problema lichidităţii, Palmstruch a inventat „bani de credit” garantaţi de o plătă viitoare în metal. Aceste bilete de bancă nu erau purtătoare de dobânzi, aveau valori nominale standardizate şi circulaţia lor ca mijloace de plată diminuarea cererea de rambursare a depunirilor. Erau primele bancnote europene iar hârtia specială din care acestea erau confecţionate era fabricată într-o manufactură specială din oraşul Tumba.

Banca intră în incapacitate de plată în scurt timp urmând ca în anul 1664 să îşi înceteze activitatea ( lichidarea a fost completă în 1667). Stockholms Banco a fost o imitaţie de importanţă discutabilă pentru piaţa de credit şi plăţi din acea vreme, însă bancnotele au fost o inovaţie. Ca instituţie de stat, banca a fost premergătoare Sveriges Riksbank, care este cea mai veche bancă centrală care încă mai funcţionează. Palmstruch a fost acuzat pentru lipsă de responsabilitate în gestiunea şi controlul banilor, fapt pentru care în 1668 i-a fost luat titlul nobiliar, a fost exilat pe viaţă şi condamnat la moarte în cazul în care nu reuşea să restabilească lichiditatea firmei.

1.2 Structura sistemului bancar din Suedia

Companiile bancare, băncile străine, băncile de economii şi bancile cooperatiste sunt cele mai importante categorii de bănci de pe piaţa Suediei. La începutul anului 2006 numărul total de bănci din sistem este de 127, dintre care primele patru cancentrează 85% din active. Sistemul bancar suedez este unul foarte concentrat şi orientat spre activitatea de bancă universală: retail, wholesale şi investment. Începând cu anul 1990 numărul băncilor comerciale suedeze şi al băncilor străine a crescut simţitor, de la aproximativ 15 la 50, datorită transformării băncilor de economii/building societies în companii bancare şi înfiinţării băncilor străine.

a)Companii bancare

În Suedia sunt 32 de companii bancare, dintre care cele mai mari bănci, Swedbank, Handelsbanken, Nordea and SEB, deţin 75% din piaţa totală. Coexistă cu ele şi un număr semnificativ de bănci suedeze mai mici cu forme diferite de proprietate şi specializări. Unele sunt bănci de economii care au fost transformate în companii bancare, deseori având ca proprietar Swedbank. Celelalte companii bancare suedeze sunt orientate pe piaţa privată a clienţilor şi îşi oferă serviciile prin intermediul internetului şi telefonului. Cele mai recent înfiinţate sunt ICA Banken, Resurs Bank şi Forex Bank.

b) Bănci străine

Primele bănci străine au fost înfiinţate în 1986, când acestora li s-a permis să îşi înfiinţeze sedii în Suedia. În 1990 acestea au început să-şi deschidă primele subsidiare pentru ca în anul 2006 numărul lor să fie de 28 pe teritoriul Suediei. Cea mai mare este Danske Bank, care este şi a cincea ca mărime din Suedia.

c) Băncile de economii şi cooperatiste

Există circa 75 de bănci independente de economii în Suedia, majoritatea de mică anvergură şi operative local sau regional. Un exemplu de băncă cooperatistă este JAK Medlemsbank.

d) Băncile private

1.3 Criza 1991-1993

Criza a fost declanşată de recesiunea economică, care a condus la reducerea preţurilor din sectorul imobiliar cu peste 50% într-un intreval de timp de numai 18 luni, concomitent cu creşterea dramatică a şomajului. În aceste condiţii, calitatea portofoliului de credit al primelor 7 bănci suedeze, cu o pondere de 90% din piaţa bancară, s-a deteriorat puternic, pierderile din credite însumând circa 12% din PIB. Autorităţile suedeze au introdus garanţii nelimitate pentru depozitele bancare şi au înfiinţat în 1992 Autoritatea de Sprijinire a Băncilor. O parte din băncii au fost închise. Cele viabile pe termen lung au fost capitalizate de guvern (cu reducerea corespunzătoare a valorii capitalului acţionarilor existenţi, pentru a se evita pericolul moral), iar activele lor neperformante au fost transferate unei entităţi special înfiinţate.

În principal, prin privatizarea acţiunilor deţinute de stat la băncile sprijinite şi pe fondul reluării funcţionării normale a sectorului bancar, statul şi-a recuperat sumele alocate.

1.4 Tendinţe

Guvernatorul băncii centrale suedeze, Stefan Ingvev, a propus înfiinţarea unui organism paneuropean de supraveghere şi reglementare a grupurilor bancare cu activităţi transfrontaliere, argumentând că sistemul bancar actual nueste pregătit să facă faţă unei situaţii de criză. Situaţia actuală în care băncile cu activităţi transfrontaliere se dezvoltă, însă responsabilitatea pentru supravegherea acestora şi pentru asigurarea stabilităţii financiare revine autorităţilor naţionale, nu este mulţumitoare. Instituţia ar urma să supravegheze operaţiunile desfăşurate de 40 de bănci, excluzând cele 8000 de instituţii cu operaţiuni preponderent pe plan naţional.

Banca suedeză Riksbank susţine alături de băncile centrale din Japonia, Canada, Elveţia, Marea Britanie, BCE şi FED combaterea efectelor crizei mondiale a creditelor.

Activitatea bancară din Suedia a înregistrat în ultima perioadă un trend crescător în volumul afacerilor şi şi-a extins cota de piaţă în primele luni ale anului 2008. Veniturile din taxele nete au crescut cu 12% în primele trei luni ca rezultat al creşterii volumului afacerilor precum şi al plăţilor direcţionate pe clienţi şi al activităţilor financiare. Venitul total acrescut cu 6%. Costurile de operare au crescut cu 5% datorită cheltuielilor cu pregătirea angajaţilor şi a expansiunii premiselor. Raportul dintre cost şi venit se menţine. Împrumuturile şi depozitele au crescut cu 21% în primele patru luni ale anului 2007. Depozitele de la asociaţii au crescut cu 15% iar depozitele clienţilor persoane fizice cu 34%. În mai 2007 a fost introdus contul de depozit Sparkonto XL, care la sfârşitul lunii martie 2008 deţinea 8% din totalul depozitelor. Creşterea pozitivă a trendului este previzionată să continuie în 2008.