Operațiunile Pasive ale Instituțiilor de Credit

INTRODUCERE

În anii 90, băncile din România efectuau toate tipurile de operaţiuni bancare de pe piaţă, erau practic universal banking. Mai târziu, principalele domenii în care s-au specializat băncile au fost:

- Retail banking

- Corporate banking

- Private banking

- Investement banking

Operaţiunile bancare se împart în două grupe importante:

1. Operaţiuni de atragere de resurse la vedere sau la termen, în monedă naţională sau în valută, ori legate de acestea, numite şi operaţiuni de pasiv;

2. Operaţiuni legate de plasarea resurselor sub forma de credite, pe piaţa interbancară sau în titluri de stat, în lei sau în valută, pe termen scurt, mediu sau lung, numite şi operaţiuni de activ.

Operaţiunile pasive reprezintă pentru instituţia de credit operaţiunile de atragere şi constituire a resurselor.

Principalele operaţiuni pasive ale instituţiilor de credit sunt:

- Atragerea de depozite pe diferite maturităţi de la persoane fizice şi juridice;

- Împrumuturi primite de la clientela bancară şi nebancară;

- Constituirea capitalului social şi a fondurilor proprii.

Banca atrage resursele disponibile pe piaţa financiară şi le utilizează în principal la acordarea de credite, plasarea în titluri (bonuri de tezaur, certificate de trezorerie etc.) sau constituirea de depozite la alte bănci. Constituirea resurselor presupune costuri pentru băncile comerciale, materializate în dobânzile plătite la depozitele şi împrumuturile atrase.

Structura resurselor băncilor cuprinde:

• Capitalurile proprii;

• Depozitele şi disponibilităţile atrase de la clienţi – persoane fizice şi juridice;

• Resursele atrase de pe piaţa interbancară (internă şi externă);

• Credite/împrumuturi de la bănci sau de la banca centrală;

• Acţiuni

CAPITOLUL 1

FONDURILE PROPRII

1.1. Structura generală a fondurilor proprii

Pentru desfăşurarea activităţii în condiţii de normalitate cu asigurarea respectării cerinţelor minime reglementare, societăţile bancare sunt permanent preocupate de asigurarea volumului necesar de fonduri proprii. Fondurile proprii ale unei bănci sunt formate din acele resurse aflate la dispoziţia acesteia cu caracter permanent si durabil.

Importanţa determinării fondurilor proprii pentru activitatea unei bănci, precum şi necesitatea asigurării unei supravegheri permanente şi eficiente a activităţii fiecărei bănci au determinat Banca Naţională a României să reglementeze componenţa fondurilor proprii, metodologia de calcul a fondurilor proprii şi să stabilească cerinţele minime pe care trebuie să le îndeplinească societăţile bancare la nivel individual, dar şi accepţiunea noţiunii de fonduri proprii la nivel consolidat.

Fondurile proprii ale unei societăţi bancare sunt formate din acele elemente patrimoniale care răspund următoarelor cerinţe:

- Sunt utilizabile în orice moment şi cu prioritate pentru a absorbi eventualele pierderi;

- Nu implică costuri fixe pentru societatea bancară în cauză;

- Sunt efectiv puse la dispoziţia acesteia;

- Sunt integral plătite.

La nivel individual, fondurile proprii ale societăţilor bancare sunt formate din fonduri proprii de nivel 1 şi fonduri proprii de nivel 2.

Formula de calcul a fondurilor proprii bancare este urmatoarea:

Fp=Fp1+Fp2 , în care:

Fp = totalul fondurilor proprii ale unei bănci

Fp1 = fonduri proprii la nivel 1

Fp2 = fonduri proprii la nivel 2.

1.1.1. Fondurile proprii de nivel 1

Fondurile proprii la nivel 1 reprezintă acea componentă a fondurilor proprii formată din:

- Capitalul social subscris şi vărsat, cu excepţia acţiunilor preferenţiale cumulative sau, după caz, capitalul de dotare pus la dispoziţia sucursalei din România de către societatea mamă cu sediul într-un stat terţ, din afara U.E. (Cs);

- Primele de capital, integral încasate, aferente capitalului social (Pc);

- Rezervele legale, statutare şi alte rezerve, precum şi rezultatul pozitiv al exerciţiilor financiare anterioare, rămas după distribuirea profitului (Rz);

- Profitul net al ultimului exerciţiu financiar, reportat până la repartizarea sa conform destinaţiilor stabilite de adunarea generală a acţionarilor, în limita sumei ce se intenţionează a se repartiza pe oricare din destinaţiile menţionate mai sus (Pn).