Retail bankingul românesc - între evoluție și perspective

Capitolul I. Retail banking concept şi evoluţii

1.1 Conceptul de retail banking

Termenul de “retail banking” provine din limba englezã şi în traducere ar însemna “activitate bancarã cu amãnuntul”.

Există mai multe abordări ale noţiunii de retail banking, atât în literatura de specialitate, cât şi în practică,care îi conferă termenului un sens mai larg sau mai restrâns. Astfel prin retail banking se înţelege ‘‘activitatea bancară desfaşurată cu clienţi individuali –persoane fizice,micii întreprinzatori, profesiile liberale, întreprinderile mici şi mijlocii, care-şi desfasoară acivitatea printr-o reţea bancară extinsă (sensul larg)’’ .

Opusul noţiunii de retail banking este cel de “corporate banking” sau “wholeshare banking”, care vizează activitatea bancară cu marile corporaţii sau întrprinderile de talie mare.

Retail Banking-ul se caracterizează printr-un număr mare de clienţi, conturi şi tranzacţii, o mare varietate de produse şi servicii, o dependenţă strânsă faţă de evoluţia noilor tehnologii, precum şi un nivel ridicat de cooperare între bănci, comercianţi, firme şi consumatori .

În România, majoritatea societăţilor bancare includ activitatea cu întreprinderile mici şi mijlocii în cadrul activităţii de corporate banking, iar altele o monitorizează ca atare, în acest din urmă caz, piaţa clientelei fiind reglementată în trei categorii:

• corporate banking;

• retail banking;

• întreprinderile mici şi mijlocii.

În practica unor bănci din ţările vest Europene, întreprinderile mici şi mijlocii sunt incluse în segmentul retail banking. Pe plan internaţional, această problemă nu este rezolvată unitar. Unele bănci includ întreprinderile mici şi mijlocii fie la activitatea corporatistă, fie la activitatea de retail, alte bănci au organizat divizie separată pentru întreprinderi mici şi mijlocii.

În ultima perioadă, mai ales pe fondul crizei, băncile acordă din ce în ce mai multă importantă segmentării clientelei, ceea ce a condus la o reconsiderare a noţiunii de retail banking. Astfel, prin retail banking se consideră activitatea bancară întreprinsă cu populaţia şi desfasurată prin intermediul unei reţele extinsă de sedii bancare.

Activitatea de retail a devenit un obiect important de preocupare a marilor bănci, din perspectiva strategiilor de dezvoltare.

Retail bankingul este atractiv pentru bănci deoarece :

• asigură o profitabilitate mai mare decât activitatea de corporate (marjele nete de dobândă sunt mai mari);

• clienţii - persoane fizice sunt nevoiţi să accepte condiţiile oferite de bancă, din cauza puterii de negociere mai reduse;

• resursele atrase de către bănci de la persoanele fizice sunt mai ieftine, deoarece acestea consideră plasamentele în depozite a fi stabile şi sigure, chiar la randamente mai reduse decât alte alternative de plasament;

• oferă o dispersie a riscului de lichiditate;

1.2 Particularităţi ale activitătii bancare de retail din Romania

După evenimentele din decembrie 1989, când a fost schimbat regimul politic socialist-comunist, s-au pus bazele schimbărilor în economia românească, condusă până atunci de directivele planului naţional unic. Aceste evenimente au reprezentat şi momentul creării structurii bancare pe doua nivele şi începutul reformei bancare in Romania .

Banca Naţională a recăpatat funcţiile tradiţionale ale unei bănci centrale, iar operaţiunile comerciale pe care le efectuase anterior au fost transferate unei bănci comerciale nou înfiintate, Banca Comercială Română, din noiembrie 1990.

Sistemul bancar românesc s-a transformat continuu, absorbind o parte din inflexiunile evoluţiei economiei româneşti.

Reforma profundă a dat naştere la un nou sistem bancar, diferit fundamental atât la nivel operaţional, cât şi structural faţă de sistemul care a funcţionat până în 1990.

Restructurarea, sistemul bancar românesc s-a axat pe doua direcţii :

• reabilitarea băncilor aflate în dificultate, dar pentru care acţiionarii noi sau cei existenţi au reusit să asigure resursele financiare necesare redresării (Banca Agricola, Banca Dacia Felix);

• eliminarea din sistem, prin procedurile legale, a bancilor neviabile (Banca Turco-Romana, Banca Romana de Scont, Banca Columna, etc.)

Un alt element esenţial legat de restrucutrarea sistemului bancar îl constituie mutaţiile în ceea ce priveşte natuara proprietăţii, distingându-se o creştere susţinută a numărului de societăti bancare private şi ponderii capitalului privat în industria bancară românească, şi în mod special a capitalului străin.

Procesul de privatizare al băncilor cu capital de stat din România a început cu Banca Româna pentru Dezvoltare, prin preluarea pachetului majoritar (51%) de către grupul francez Societe Generale, achiziţie finalizată în luna martie 1999. Tot in 1999, Fondul Proprietăţii de Stat a vândut un pachet de 45% din capitalul social al BancPost catre General Electric Capital Corporation (35%) şi Banco Portugues de Investimento (10%), cu o valoare totală de 42,7 milioane USD, la care s-au adăugat investiţii în activitatea comercială a bancii de 50 milioane de USD.