Riscul de Credit

Cap.I Definirea si delimitarea unor concepte

Riscul nu trebuie perceput ca fiind un lucru rău. De fapt, riscul poate induce oportunităţi extraordinare pentru cei care ştiu cum să-l gestioneze. Răspunsul nu este evitarea completă a riscului ci evitarea riscurilor puţin înţelese. Existenţa riscurilor a determinat lansarea tuturor sectoarelor al căror element principal în ceea ce priveşte nivelul de competenţă rezidă, de fapt, în gestiunea riscului.

Riscul este definit ca probabilitatea de a se produce un anumit eveniment,considerat advers, care sa afecteze subiectul respectivului risc.Pe plan financiar, riscul reprezinta “ expunerea conditiilor financiare ale bancii la miscari adverse ale variabilelor pietei sau a celor interne, ”

“Definiţia riscului economic este acel eveniment sau proces nesigur şi probabil care poate cauza o pagubă, o pierdere într-o activitate, operaţiune sau acţiune economică. Spre deosebire de incertitudine, riscul economic se caracterizează prin posibilitatea descrierii unei legi (reguli) de probabilitate pentru rezultatele scontate, ca şi prin cunoaşterea acestei legi de către cei

Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confrunta bancile in operatiunile lor curente si nu doar riscurile specifice activitatii bancare clasice. Ca agenti care opereaza pe diverse piete financiare, bancile se confrunta si cu riscuri ce nu le sunt specifice (de exemplu riscul valutar), dar pe care trebuie sa le gestioneze.

Riscul de credit reprezinta riscul inregistrarii de pierderi sau al nerealizarii profiturilor estimate, ca urmare a neindeplinirii de catre contrapartida a obligatiilor contractuale, fie datorita unor cauze interne referitoare la contrapartida (diminuarea capacitatii de rambursare), fie a unor cauze externe contrapartidei (la nivel macroeconomic). Inregistrarea de pierderi sau nerealizarea profiturilor estimate pot afecta calitatea activelor Bancii, a performantelor financiare si a reputatiei acesteia.

Riscul de credit(apartine categoriei riscurilor legate de parteneri) exprimă posibilitatea ca debitorii sau emitenţii de titluri să nu–şi onoreze obligaţiile la scadenţă, ca urmare a degradării situaţiei financiare a acestora, care poate fi determinată de condiţiile afacerii împrumutatului sau de situaţia generală a economiei.

Categorii de riscuri cu care se confrunta o unitate bancara :

• Riscul de credit

• Riscul valutar

• Riscul de piata

• Riscul de lichiditate

• Riscul ratei de dobanzi

1-mic dictionar enciclopedic Comitetul de la Basel

2-dată în „Dicţionarul de economie” de Niţă Dobrotă

• Riscul operational si informational

• Riscul scadentelor

• Riscul politic

Riscul bancar este o componenta importanta a managementului si a strategiei oricarei

banci. In conformitate cu strategia adoptata, obiectivul financiar major al bancii este

obtinerea de profituri la un nivel scontat, actiune a carei realizare presupune existenta

anumitor conditti de incertitudine, respectiv asumarea unui risc.

In aceste conditii, banca urmareste maximizarea profitului sau , odata cu mentinerea

riscului la un nivel acceptabil. Administrarea riscurilor se efectuaza printr-un complex de

decizii, realizat în structura organizatorica a bancii de catre factorii de decizie în cadrul

bazei normative, regulamentelor, procedurilor elaborate privind efectuarea diverselor

operatiuni..

Banca monitorizeaza permanent riscul si toate pozitiile din bilant , în special riscul de

credit, riscul de piata, (inclusiv riscul ratei dobânzii, riscul scadentei, riscul valutar),

riscul de lichiditate, riscul operational si informational, riscul politic, etc.

Banca promoveaza politica si dispune de proceduri, standarde de generare, autorizare,

monitorizare a afacerilor, clasificare a acestora si a imprumuturilor , tinând cont de

realitatile pietei la un moment dat , evolutiile careia cer interventii si modificari în timp

real .

In scopul asigurarii unui control asupra produselor expuse riscului de credit , sistemul

de adoptare a deciziilor tine seama de cerintele impuse la furnizarea produselor expuse

acestor riscuri.

Structura aplicata este destinata sa asigure controlul asupra riscurilor si sa permita o

reactie rapida în functie de schimbarea situatiei prin:

• separarea nivelelor de primire a deciziilor;

• participarea în procedura de examinare si acceptare a unui credit , a cel putin unei

persoane independente .

Cap.II Analiza riscului de credit

2.1 Instrumente manageriale utilizate in monitorizarea riscului de creditare

Obiectivul principal al activitatii de creditare, in cazul oricarei banci, il reprezinta acordarea de credite in conditii de reducere la maxim a expunerii la riscuri si asigurare a unei profitabilitati corespunzatoare riscului asumat.

Evaluarea riscului de credit are dimensiuni calitative ¸si cantitative.

Dimensiunea calitativa a evaluarii riscului este, in general, mai greu de estimat. Etapele in evaluarea calitativa a riscului se refera la obtinerea de informatii in legatura cu responsabilitatea financiara a clientului, determinarea scopului real pentru care acesta doreste creditul, identificarea riscurilor cu care se confrunta activitatea clientului, tinand cont de

tendintele de evolutie a conditiilor economice in viitor si estimarea eforturilor reale pe care clientul le va face in vederea rambursarii.

Aspectul cantitativ a evaluarii riscului consta in analiza istoricului datelor financiare ale clientului, pentru a evalua capacitatea clientului de a rambursa

la timp creditul si capacitatea sa reala de a supravietui in cazul aparitiei unor fenomene economice adverse.