Sisteme europene de plăți - Target, Target2, Transfond

Cap.1. Aspecte generale ale sistemelor europene de plăţi

Standardele şi practicile privind plăţile sunt diferite de la o ţară la alta. În decursul timpului, instrumentele de plată au suferit numeroase modificări pentru a satisface nevoile consumatorilor. În prezent, sistemele de plăţi ale ţărilor din Uniunea Europeană sunt foarte diversificate şi fragmentate. Acestea funcţionează pe baza unor norme juridice foarte diferite şi se bazează pe o varietate mare de organizaţii sau norme tehnice. Pentru a facilita integrarea sistemelor de plăţi europene şi a îmbunătăţi securitatea lor, s-a decis ca fiecare stat să dispună de un sistem de plată pe bază brută în timp real , prin care se va schimba un număr tot mai mare de sisteme de plăţi. Aceste tipuri de sisteme există în statele membre de la sfârşitul anului 1997 .

În cadrul Uniunii Europene se poate obţine acces direct la sistemele de plată fără crearea unei agenţii locale sau a unei filiale. Cea de-a doua directivă bancară vine în ajutorul băncilor, permiţându-le acestora să încheie un acord cu una din ţările UE pentru a avea acces direct la sistemele de plată ale altor ţări ale Uniunii.

Iniţial, sistemele de decontare şi compensare au fost create pentru a îndeplini cerinţele naţionale. În prezent, acestea sunt diverse şi nu sunt alineate cu necesităţile unei monede unice. Sistemul european de decontări are două componente, şi anume:

- Sistemul de plăţi aferent decontărilor de valoare mare (large-value payment systems) ce este utilizat pentru decontările specifice tranzacţiilor interbancare naţionale cât şi internaţionale. Acest tip de sistem are în vedere operaţiunile interbancare aferente tranzacţiilor de pe piaţa monetară, tranzacţiilor cu titluri şi tranzacţiilor de schimb valutar în euro.

- Sistemul de plăţi aferent decontărilor de retail (retail payment systems), ce are în vedere plăţile pentru clienţii băncilor .

Sistemele de plăţi de sumă mare reprezintă unul dintre elementele esenţiale ale pieţei monetare pentru toate ţările. Din 1999, piaţa monetară europeană a trebuit să se sprijine de un sistem de plăţi conceput pentru a efectua reglări de sume mari într-un mod sigur şi rapid în toată Uniunea Europeană. În scopul uşurării punerii în aplicare a politicii monetare unice şi a implementării unor dispozitive sigure şi eficace care să permită efectuarea în orice moment a decontărilor la valoarea zilei a plăţilor transfrontaliere, băncile centrale europene au decis crearea sistemului TARGET . Decizia a fost adoptată în martie 1995, acest tip de sistem devenind funcţionabil la 1 ianuarie 1999 tratând numai ordine de plată în euro.

TARGET este un sistem de decontări bancare între bănci centrale naţionale, membre ale UE, care se aseamănă cu sistemul german EIL-ZV. Băncile centrale naţionale ale ţărilor membre UE schimbă bilateral ordine de plată. Cu alte cuvinte, BCE nu este agentul de reglementare a ordinelor de plată. Această funcţie o au băncile centrale naţionale, aceasta reprezentând o particularitate a sistemului.

Cap.2. Caracterizarea principalelor forme ale sistemelor europene de plăţi

2.1. TARGET

Sistemul TARGET a fost creat în 1999 de către Banca Centrală Europeană care îl şi operează, şi este un sistem de decontare individuală, tranzacţie cu tranzacţie, în timp real (tip RTGS ), şi în euro.

TARGET este denumit ca fiind ,,Cel mai mare sistem de plăţi din Europa” derulând un număr mediu zilnic de tranzacţii de 267.000 cu o valoare medie zilnică a tranzacţiilor de 1.900 miliarde euro. În cadrul acestui sistem operează 1.560 de participanţi direcţi, 2.270 de participanţi indirecţi şi peste 53.000 bănci şi sucursale de bănci.

2.1.1. Structura sistemului TARGET

Sistemul TARGET a fost creat prin interconectarea sistemelor euro naţionale de tip RTGS ale tuturor ţărilor membre EMU , împreună cu centrul de procesare TARGET al BCE. Sistemele naţionale de plăţi RTGS sunt interconectate prin legături bilaterale sau printr-o reţea de comunicaţie numită sistemul Interlinking, prin care sunt schimbate mesajele de plăţi în conformitate cu proceduri comune. Pentru a se aduce la un numitor comun standardele de comunicare interne dintre instituţiile de credit şi băncile centrale, şi pentru a se adopta un singur standard de comunicare între băncile centrale, fiecare dintre aceste bănci vor avea puse în funcţiune o componentă Interlinking care va asigura transformarea mesajelor din standardul intern în standardele europene – Standard Interlinkig – şi invers . Plăţile transfrontaliere ale TARGET sunt procesate de RTGS şi apoi decontate pe baze bilaterale între NCB . La sistem pot participa şi alte ţări din UE care nu sunt membre EMU, dar care sunt pregătite să trateze plăţile în moneda euro.