Sistemul monetar internațional

Definitie : Sistemul Monetar International poate fi definit ca un ansamblu de reguli , instrumente , organisme si piete referitoare la crearea , valorificarea si circulatia monedelor internationale.

Sistemul monetar international se bazeaza pe reguli care provin in mod direct din practicile comerciale impuse de catre state. Aceste regulii trebuie sa defineasca :

- Un regim de schimb constand in principi care asigura convertibilitatea intre monede;

- Aprovizionarea cu bani lichizi in cantitate suficienta pentru a face fata progresului comerului international;

- Un sistem de rezerva care confera diferitelor natiuni participante la schimb mijloacele de plata ce le permit surmontarea dezechilibrelor temporare intre cantitatile de devize intrate si iesite din tara;

- Mecanisme de reajustare in caz de dezechilibre ale balantei de plati curente , conservate pe termen mediu sau lung.

Un Sistem Monetar international trebuie sa asigure convertibilitatea monedelor si anume posibilitatea de a schimba moneda nationala contra aurului sau devizelor. Exista reguli de conversiune admise de toate statele, modul de convertibilitatea depinzand cu strictete de regimul de schimb ales. Convertibilitatea poate fi garantata de catre autoritatile publice ( convertibilitatea institutionalizata , in schimburile fixe) ; banca centrala care a emis moneda se angajeaza sa o livreze sau sa o rascumpere in cantitati nelimitate. Convertibilitatea poate fi intretinuta si in cadrul pietei ( convertibilitatea comerciala, in schimburile flotante).

Obiectivele sistemului monetar international

Evolutia echilibrata si armonioasa a organismului economic si monetar prin mecanisme valutare precum si a relatiilor economice dintre state în scopul dezvoltarii economico - financiare , atât a fiecarei tari în parte cât si a economiei mondiale în ansamblu .

Principiile sistemului monetar international :

1. participarea în sistem deschis al statelor care recunosc si accepta FMI

2. etalonul de aur si mai ales dolarii care au constituit principalele elemente de rezerva si plata internationala

3. stabilitatea platilor care fluctueaza în transe fixe ( ± 1 % la început iar apoi ± 2,25 % )

4. convertibilitatea monera

5. crearea si participarea tuturor tarilor componente la constituirea unei rezerve internationale oficiale

6. echilibrul balantelor de plati .

Evolutia sistemului monetar international

- Prima incercare pe linia cooperarii sistemelor monetare nationale a fost conventia prin care s-a creat Uniunea Latina , semnata la 23 decembrie 1865 de Franta , Belgia , Italia si Elvetia.

Scopul acestei uniuni era protejarea etalonului monetar bimetalist (aur si argint), care reprezenta elemantul comun al tarilor semnatare ale conventiei . Cu acest prilej se recunoaste o unitate monetara comuna : francul , care era impartit in 100 centime.

Un numar de tarii au emis monede similare celor din Uniune, fara a adera insa la ea . Aceste tari au adoptat numai o parte din prevederile convetiei , pastrand raportul valoric de 1/ 15,5 dintre aur si argint . Printre tarile mentionate se numara :Austro-Ungaria , Romania , Serbia , Bulgari, Spania , Venezuela, Columbia, Peru. Uniunea Monetara Latina a contribuit la consolidarea pentru o perioada scurta de timp a pozitiilor bimetalismului. Din septembrie 1873 s-a limitat baterea monedelor din argint si , practic , s-a trecut la etalonul monometalist aur.

- O alta incercare de aliniere a sistemelor monetare nationale a reprezentat-o Conferinta de la Geneva, care a avut loc intre 10 aprilie –19 mai 1922, si la care au participat 33 state . Principala recomandare care se desprinde din aceasta conferinta este de ase limita utilizarea aurului, prin pastrarea disponibilitatilor de valute in conturile de la bancile din strainatate. In acest scop, se propunea adoptarea etalonului aur- devize in cadrul sistemelor monetare internationale si folosirea unui sistem de cliring international.

In cadrul acestei conventii , adoptarea unui etalon sau a altuia era considerata o problema de politica interna , astfel ca nci o tara a carei moneda era folosita ca valuta de rezerva nu era angajata in relatiile cu alte tari, decat in masura in care aceasta ii servea propriilor interese.

- O forma mai concreta de colaborare monetara reprezinta Blocul aurului .Acesta a fost creat prin conventia din luna iulie 1933, la Conferinta monetara si economica de la Londra , unde Franta , Belgia , Olanda , Elvetia si Polonia , care aveau la baza sistemelor lor monetare etalonul aur s-au angajat sa mentina paritatea monedei sale , moneda care era supraevaluata . Din cauza intensificarii speculatiilor monetare , Italia iese din blocul aurului in 1935 iar Polonia in 1936.

- Un important pas in directia cooperarii monetare a fost facut prin Acordul monetar tripartit, incheiat intre SUA , Anglia si Franta . Prin acest acord , de la 25 septembrie 1936, guvernele Statelor Unite si Anglia apreciau reajustarea francului francez , promitand evitarea greutatilor in calea ajustarii, impiedicarea unor deprecieri competitive . La apelul celor doua guverne , in noiembrie 1936, au aderat la acord Belgia , Olanda si Elvetia

Între 1 si 22 iulie 1944 are loc la Bretton Woods, Conferinta Monetara si Financiara

Internationala a Natiunilor Unite si Asociate. S-a considerat ca ”pentru prima oara a fost stabilit un sistem monetar bazat pe un acord international”.Baza discutiilor pentru redactarea documentului prezentat la Bretton Woods, în 1944, a constituit-o planul White si planul Keynes.