Structura sistemelor bancare contemporane

1 Sistemul financiar

O economie prospera necesita un sistem financiar care sa faca posibila migrarea banilor de la persoanele care detin economii, la persoanele care au nevoie de capital pentru a investi. Sistemul financiar are o structura complexa si o functie importanta la nivelul mapamondului. Acesta include mai multe tipuri de institutii: institutii de credit, societati de asigurari, banci mutuale, bursa de valori etc, toate acestea fiind supravegheate de stat. Analizand cu atentie structura financiara la nivel global, putem observa 8 trasaturi esentiale, care ne vor ajuta la intelegerea modului de functionare al sistemului financiar.

Graficul de mai jos arata cum si-au finantat activitatile companiile americane, folosind fonduri externe, in perioada 1997-2000 si compara datele din SUA cu cele din Germania, Japonia si Canada.

Principalele trasaturi ale sistemului financiar:

1. Actiunile nu sunt cea mai importanta sursa de finantare externa pentru companii.

2. Titlurile de valoare nu reprezinta modalitatea principala de finantare externa pentru companii, acestea reprezentand in SUA numai 43% din sursele de finantare folosite. Graficul arata ca obligatiunile sunt o sursa de finantare mai insemnata in SUA decat actiunile (32% fata de 11%).

3. Finantarea indirecta, care implica prezenta intermediarilor financiari, este mai importanta decat finantarea directa. Din 1970 si pana in prezent, 5% din obligatiunile nou emise si mai putin de o treime din actiuni au fost vandute direct investitorilor. Restul de titluri de valoare au fost cumparate mai intai de intermediari financiari ca societati de asigurari, societati de administrare a fondurilor de pensii, banci mutuale etc.Aceste cifre arata ca finantarea directa reprezinta in SUA mai putin de 10% din sursele de finantare externa.

4. Intermediarii financiari, in special bancile reprezinta cea mai importanta sursa de finantare externa folosita de companii. Cum se poate observa si din grafic, cea mai importanta sursa de finantare externa o constituie imprumuturile bancare si non-bancare. In special in tarile industrializate, creditele bancare reprezinta o mare parte din sursele de finantare externe (mai mult de 70% in Germania si Japonia si mai mult de 50% in Canada). Din aceste date rezulta faptul ca in aceste tari, bancile detin cel mai important rol in sistemul financiar.

5. Sistemul financiar este unul dintre cele mai controlate sectoare din economie. Statul supravegheaza sistemul financiar pentru a asigura stabilitatea acestuia.

6. Numai companiile mari pot emite actiuni sau obligatiuni pentru a isi finanta activitatea. Persoanele fizice si intreprinderile mici pot obtine fonduri numai prin intermediul creditelor bancare.

7. Garantia este un element esential al contractului de credit, atat pentru persoanele fizice cat si pentru persoanele juridice.

8. Contractele de credit sunt documente extrem de complicate, care prevad unele restrictii pentru debitor, care il impiedica pe acesta sa se implice in anumite activitati.

2 Institutii de credit: functii si rol

Rolul bancilor in cadrul unei economii poate fi analizat, in primul rand, prin utilizarea conceptului de intermediere intre agentii debitori si creditori din economie, iar in al doilea rand prin functiile traditionale de finantare, de colectare a depozitelor si de gestionare a mijloacelor de plata. Functiile clasice sau traditionale ale bancilor vizeaza patru tipuri de operatii, strans legate intre ele:

- Distribuirea de credite

Referitor la distribuirea creditelor , evolutia acestora in perioada 1990-1998, in tarile europene dezvoltate, evidentiaza o reducere a ponderii creditelor clientilor in totalul activelor bancare. Pentru ansamblul institutiilor de credit, s-a manifestat sporirea ponderii creditelor acordate perso anelor fizice si diminuarea celor acordate intreprinderilor.

Cauzele care au contribuit la diminuarea creditului bancar pot fi enuntate astfel: conditiile economice care au franat tendinta intreprinderilor de a se indatora (cresterea moderata a PIB a antrenat o cerere moderata de credite adresata bancilor); nivelul sporit al ratelor reale de dobanda a descurajat indatorarea si a stimulat constituirea de fonduri proprii importante. Astfel, rata autofinantarii intreprinderilor a inregistrat niveluri foarte ridicate (118,3% in 1997 in Franta), ceea ce a limitat recurgerea la credite bancare.

- Colectarea de depozite

- Operatiuni interbancare

Operatiunile interbancare constituie al doilea bloc de activitati bancare traditionale, acestea detinand mai mult de 35% din bilantul global al bancilor din tarile membre ale UE. In timp ce operatiunile cu clientii particulari si cu intreprinderile, constituie operatiuni “en detail”, operatiunile interbancare sunt considerate operatiuni “de gros” , intrucat vizeaza, la modul general sume foarte importante, peste 85% din ele avand o durata inferioara termenului de 1 an.

In cadrul operatiunilor interbancare se pot distinge doua categorii: operatiuni tehnice cu “corespondenti” si finantarea interbancara.