Supravegherea și Reglementarea în Marea Britanie

Supravegherea şi reglementarea în Marea Britanie

CAP.1 Sistemul bancar britanic – istoric, caracteristici esenţiale

Banca Angliei este cea mai veche dintre toate sistemele bancare, în forma sa actuală, ce datează din 1694 şi care operează în baza Legii fundamentale din 1844, care a înlocuit statutul anterior. Banca a fost fondată în primul rând pentru a strânge bani pentru războiul cu Franţa. Fondatorii băncii au furnizat guvernului un împrumut de 1,200,000 £ şi dobânda a fost de 100,000 £ pe an. În schimb, banca avea să primească o carte roială, iar împrumutul trebuia rambursat până în 1706. Banca, deşi este deţinută de acţionari individuali, este totuşi o instituţie publică ale cărei cele mai importante funcţii sunt direcţia generală şi controlul pe piaţa monetară, administrarea finanţelor publice şi circulaţia uniformă a capitalului.

Marea Britanie a fost prima ţară care a dezvoltat servicii bancare specializate şi diferenţiate, care au baze extrem de moderne. La sfârşitul secolului al 17 lea, Anglia a avansat deja sper o recunoaştere specială a funcţiilor sale, efectuat prin administrarea bancnotelor şi prin necesitatea de administrare de către banca naţională a unei proporţii din resursele ţării. Funcţia băncii Marii Britanii în controlarea pieţelor financiare se exercită prin performanţa unei afaceri bancare comerciale, avand la bază actualizarea datelor pe termen scurt, atât pentru bănci, cât şi pentru persoane fizice.

În anul 1708 Carta băncii a fost reînoită cu o finanţare suplimentară din partea Guvernului. Cea mai importantă consecinţă a noii reglementări a fost clauza prin care se interzicea ca un grup de persoane să fie cel mult şase. Treptat, Banca Angliei a devenit banca Guvernului şi totodată banca bancherilor, ca urmare a depunerii surplusului lor prin constituirea de depozite. În timpul secolului al 18 lea, odată cu dezvoltarea bancilor private, Banca Angliei a continuat să domine scena bancară, deşi nu se aştepta să devină banca centrală pe care o stim astăzi.

În anul 1890, Banca Angliei a organizat o acţiune pentru a salva de la faliment Barings Bank. Acest lucru a arătat că Banca Angliei şi-a asumat responsabilitatea pentru bunăstarea ţării, devenind o bancă matură, precum unele dintre băncile centrale ale lumii.

În actul bancar din 1914, a fost prevăzută convertibilitatea monedei şi a bancnotelor în aur, însă din anumite motive, acesta nu a fost niciodată eficient. În timp ce banca Angliei are la ora actuală unsprezece sucursale, acestea sunt mai mult din scop de convenienţă, băncile engleze – bursele de valori au mult mai multe sucursale care servesc ca mediu de comunicaţie cu publicul larg.

Sistemul bancar din Anglia include un număr mare, de instituţii puternice, organizate pentru derularea operaţiunilor comerciale obişnuite în Marea Britanie. Aceste bănci şi-au dezvoltat în multe cazuri un număr considerabil de alte bănci, sucursale, astfel încât fiecare dintre acestea au reprezentat o punere în comun a intereselor. Fiecare dintre aceste bănci are un număr considerabil de sucursale răspândite pe tot teritoriul Marii Britanii, în timp ce sediul central a fost la Londra. Banca Angliei a fost totusi înconjurată de un număr puternic de instituţii comerciale. În total, au existat în Anglia probabil cam 90 de bănci, ale căror sisteme aveau puncte comune ; însă, întreaga structură bancară a fost practic dominată de câteva bănci cu sediul în Londra, la care s-a făcut deja referinţă. Banca Angliei, ca rezultat al unei bune practici şi experienţei acumulate, a fost titularul unei cantităţi importante a rezervelor acestor ţări. Banca Angliei, prin menţinerea unor rezerve solide şi a lichidităţii portofoliului, s-a menţinut în poziţie constant, făcând faţă cererilor din partea altor bănci.