Tendințe și evoluții ale sistemelor bancare și integrare europeană

Capitolul I Notiuni introductive

Numerosi economisti occidentali sunt de parere ca rolul bancilor este unic sau special comparativ cu cel al altor agenti economici din sectorul real sau financiar. Aceasta deoarece dezvoltarea bancara asigura în ultima instanta , structura necesara functionarii economiei de piata .Afirmarea rolului unic al bancii este data de functiile sale principale care privesc: o eficienta alocare a disponibilitatilor banesti prin furnizarea de credite catre sectorul real al economiei si un transfer monetar între institutii si agenti economici, potrivit unei politic bine structurate.

1.1. Siguranta si transparenta unui sistem bancar

Natura tranzactiilor de credit , marimea resurselor de credit si riscul asumat de banci fac ca acesta sa devina segmental cel mai “informat” din domeniul economico-social cu un potential imens în transferul de informatii catre clientii acestora, în scopul de a minimiza costurile afacerilor si de a eficientiza raportul dintre fondurile economisite si cele investite în economie.

Rolul crucial al unui sistem bancar competitiv în sustinerea unei reformei trebuie sa se bazeze în afara de restructurare si recapitalizare, pe un management eficient, pe profesionalism, pe computerizarea retelei de date si pe o larga transparenta.

În cazul unei persoane particulare, aflata în ipostaza de depunator, titular al unui cont, banca este suverana pentru ca este bogata. Multi mai cred înca faptul ca banca detine în casele sale de bani echivalentul în bancnote al tuturor depunerilor.

În cazul unei persoane care contracteaza un împrumut, cel mai adesea o întreprindere, banca este puternica pentru ca dispune de un fel de drept de veto: poate refuza acordarea creditelor, caz în care cel în cauza trebuie sa renunte la masina, casa, investitii sau, pur si simplu, la posibilitatea de a supravietui, în cazul unei întreprinderi aflata în dificultate.

Dar, în toate cazurile, banca ramâne necunoscuta , misterioasa. ”Secretul bancar”, pe care îl invoca mereu, o face si mai discreta. Prin intermediul diferitor mijloace de informare publice, se pot afla cu usurinta esenta situatiei, problemelor si strategiei marilor întreprinderi industriale sau comerciale. Nu la fel se întâmpla si în cazul bancilor acestea reprezentând un cerc ermetic închis. Trebuie sa faci parte din banca si nu sa fii la banca pentru a putea patrunde dincolo de aparente .

Conturile publice ale unei banci sunt aproape indescifrabile, chiar si pentru un specialist: se aduna franci, dolari si yeni; bilanturile de la sfârsitul anului sunt deghizate. Banca este, de asemenea, unul dintre sectoarele în care pregatirea cadrelor este controlata cu strictete de instantele profesionale. Spre exemplu, în Franta, diplomele universitare nu sunt recunoscute sau doar partial acceptate. Institutul de Tehnici Bancare si Centrul de studii superioare bancare sunt cele doua organisme specifice prin care trece obligatoriu orice promovare.

Totusi, în conditiile crizei actuale, banca nu trebuie si nu poate sa ramâna închisa în carapacea ei; în calitatea ei de creditor al întreprinderilor si al tarilor aflate în dificultate, banca devine si ea vulnerabila. Raportul Comisiei pentru al-IX-lea Plan, prezidata de François Bloch-Lainé intitulat: “Care sunt intermediarii financiari de mâine? ”, conchide: ”Situatia actuala: de invidiat, dar fragila”. De invidiat, într-adevar, deoarece în cadrul economiei franceze banca este înca unul din putinele sectoare , care realizeaza beneficii si în care salariatii se considera feriti de somaj. Cu toate acestea, fragila, întrucât, bancile franceze, puternic internationalizate(54% din masa capitalului lor sunt devize sau corespund unor operatiuni internationale ), s-ar afla pe primele locuri în cazul unui crach bancar mondial. Or, daca o criza financiara nu este inevitabila, ea nu poate fi, totusi, exclusa cu desavârsire.

1.2. Asemanarea dintre activitatea bancara si cea comerciala

Utilizând din ce în ce mai mult tehnicile si limbajul activitatilor comerciale, bancile vorbesc de produse. Astfel valorile Societatilor de Investitii cu Capital Variabil (SICAV) devin produse de plasament, ca si conturile din librete.

De asemenea, tot ca în comert, se deosebesc mai multe etape de distribuire a produselor, respectiv bancile angro (care nu efectueaza decât operatiuni de anvergura) si bancile cu amanuntul (care au drept clientela întreprinderile mici si mijlocii sau persoanele particulare). Obtinem, astfel, doua criterii (functia si nivelul de distributie) pentru calificarea activitatii unei banci. Adesea, în paralel, se retine si un al treilea criteriu: statutul juridic, care permite distinctia între banci nationalizate (sau publice), banci particulare si banci cu statut cooperatist sau de ajutor reciproc.