Transformări în Reglementarea Pieței de Capital din România în Contextul Integrării Europene

Capitolul 1. Cadrul legislativ cu privire la piaţa de capital din România

1.1. Necesitatea modificării şi adoptării unui cadru legislativ privind piaţa de capital

Procesul de integrare a României în Uniunea Europeană a fost posibil şi prin integrarea pieţei de capital din ţara noastră la piaţa de capital europeană. Aceasta a favorizat dezvoltarea şi ascensiunea pieţei de capital româneşti, aflată sub directa influenţă a cadrului legislativ privind organizarea şi funcţionarea acesteia.

Aderarea României la Uniunea Europeană a presupus adaptarea prevederilor cu privire la piaţa de capital la acquis-ul comunitar şi, implicit, rezolvarea lacunelor existente la nivel legislativ. Astfel, se accentuează nevoia constituirii unui fond de garantare a investitorilor şi a unei case de compensaţie (îndeosebi pentru operaţiunile cu instrumente financiare derivate), dar şi nevoia aplicării principiilor de guvernanţă corporativă. Slaba dezvoltare a pieţei de capital din România este cauzată şi de adoptarea „târzie şi incompletă a legislaţiei valorilor mobiliare ” şi evidenţiază necesitatea reformării şi modernizării cadrului legislativ şi instituţional din ţara noastră, prin implementarea directivelor Uniunii Europene cu privire la piaţa de capital.

Asigurarea unui cadru legislativ şi de reglementare eficient favorizează stabilitatea climatului economic şi asigură o legătură stabilă şi eficientă între participanţii pe piaţa de capital: pe de o parte emitenţii de valori mobiliare, iar pe de altă parte, investitorii (individuali ori instituţionali, în calitate de deţinători de capitaluri).

Adoptarea de către Parlamentul României a Legii privind piaţa de capital la data de 28 iunie 2004 a constituit un element esenţial al procesului de pre-aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană. Transpunerea directivelor Uniunii Europene în sistemul legislativ român s-a realizat în contextul în care, în anul 2004, la nivelul Parlamentului European, se adoptau importante acte normative privind pieţele de capital. Directiva nr.39/2004/CE-Directiva MiFID (Markets in Financial Instruments Directive) a fost adoptată la data de 21 aprilie 2004 şi a avut o influenţă semnificativă asupra cadrului legislativ privind piaţa de capital din România.

Devine astfel necesară orientarea legislaţiei în vederea asigurării transparenţei pieţei de capital şi nu în ultimul rând, protecţiei investitorilor. Totodată, trebuie accentuată ideea conform căreia piaţa de capital joacă un rol semnificativ în finanţarea economiei naţionale. Aşadar, trebuie asigurate cele mai bune condiţii (în ceea ce priveşte timpul şi costurile) pentru emitenţii de valori mobiliare, astfel încât aceştia să nu întâmpine dificultăţi majore în găsirea surselor de finanţare şi implementarea proiectelor de investiţii, iar aceste dificultăţi nu ar trebui să îşi găsească explicaţia în reglementările existente la nivel legislativ.

În ceea ce priveşte dezvoltarea pieţei de capital din România putem afirma faptul că mai sunt numeroase trepte de urcat până la atingerea unui nivel similar celui european, acest lucru depinzând şi de contextul economic şi politic al ţării noastre, dar şi de mişcările la nivelul legislaţiei în vigoare. Cu privire la asigurarea premiselor de dezvoltare şi extindere, de asigurare a transparenţei şi de protecţie a intereselor investorilor, s-au conturat mai multe propuneri, care fac referire în principal la:

1. Condiţiile cu privire la compensaţiile investitorilor-au în vedere majorarea plafonului de compensare a investitorilor, aspect ce se doreşte, deci şi în ţara noastră. Această propunere a fost înaintată de către un comisar în cadul C.N.V.M (Lorand Kralik) şi are în vedere ca parte din amenzile acordate de către autoritatea de reglementare să fie vărsate în contul Fondului de Compensare a Investitorilor. Astfel, nivelul plafonului de despăgubire se situează în jurul valorii de 20.000 euro/investitor, la nivel european punându-se problema majorării acestuia.

2. Reglementarea strictă a transferurilor emitenţilor pe pieţele de capital-propunere venită din partea conducătorilor Bursei din Sibiu, care, începând cu anul 2010, au creat în cadrul bursei o piaţă de acţiuni proprie. Această propunere evidenţiază necesitatea colaborării celor două burse din ţara noastră în vederea listărilor duale ale emitenţilor de valori mobiliare, ori în vederea transferului acestora de pe piaţa reglementată a Bursei de Valori Bucureşti, pe Bursa din Sibiu.

3. Diferenţierea acţionarilor în funcţie de gradul de implicare în activitatea societăţii. Această propunere are în vedere avantajarea acţionarilor care joacă un rol activ în dezvoltarea companiei, prin acordarea de acţiuni cu drepturi multiple de vot, tocmai pentru a stimula investitorii preocupaţi de implementarea unor proiecte de investiţii.

4. Eliminarea barierelor din calea deţinerilor în cadrul societăţilor de investiţii financiare.

5. Stabilirea clară a canalelor de comunicare şi importanţa competenţei persoanelor ce fac obiectul transmiterii informaţiilor către public, în vederea aducerii la cunoştinţă a unor informaţii corecte şi complete.

6. Majorarea sancţiunilor aferente nerespectării prevederilor legale (manipulare, abuz de piaţă etc.), lucru care va determina o sporire a încrederii investitorilor în piaţa de capital.

7. Clarificarea statutului pieţei RASDAQ-în vederea funcţionării acesteia ca o piaţă reglementată sau ca un sistem alternativ de tranzacţionare.

8. Implementarea unui cod de guvernanţă corporativă

9. Liberalizarea locurilor de tranzacţionare, prin implementarea trabzacţiilor bilaterale.

10. Creşterea gradului de transparenţă şi standardizarea instrumentelor financiare.