Apa - Circuitul Apei în Natură

Apa - circuitul apei în natura

Globul terestru contine cantitati enorme de apa în învelisurile lui externe. Atmosfera constituie unul dintre învelisurile planetei noastre, în care apa se gaseste în cantitati apreciabile. In rocile de pe glob apa se gaseste pâna la acea adâncime la care, din cauza temperaturii, trece sub forma de vapori. In litosfe-ra apa se poate gasi sub forma lichida, solida sau gazoasa, atât libera cât si legata de anumite structuri cristaline.

Ca si suprafata scoartei terestre, apa din atmosfera apare sub toate cele trei stari de agregare care o caracterizeaza: a) stare gazoasa, sub forma de vapori, conditionând umiditatea aerului si fiind prezenta, chiar si în aerul foarte uscat;

b) stare lichida, sub forma de picaturi foarte fine (în cazul cetei si al norilor) sau mai mari (în cazul burnitei si ploilor );

c) stare solida, sub forma de ace fine de gheata si fulgi de zapada, în norii de la marile înaltimi sau în straturile reci de aer, ca si sub forma de grindina, de diferite dimensiuni (bobite fine de mazariche sau bulgari de marimea unui ou de gâsca).

Litosfera primara, oceanele si marile sunt depozitele cele mai mari de apa. Atmosfera, suprafata continentelor si freaticul lor sunt cele mai sarace depozite de apa. Cu toate acestea, desi apa continentala este în cantitate relativ redusa, ea are cea mai mare putere de circulatie, revenind în circuit de nenumarate ori fata de apa din litosfera sau din mari si oceane. Deci, si importanta ei în dinamica hidrica este cea mai mare.

Circuitul apei în natura este influentat de o serie de factori care conditioneaza anumite procese fizice si chimice din atmosfera, determinând umiditatea atmosferica si chiar climatul regiunii respective. Acesti factori care alcatuiesc baza circuitului apei în natura sunt evaporatia, condensarea si precipitatiile

Evaporatia este procesul natural prin care apa din hidrosfera, litosfera si biosfera,în contact direct cu aerul atmosferic, se transforma în vapori, trecând în învelisul gazos al Pamântului. Se restituie, astfel, atmosferei, un însemnat procentaj al apelor pe care aceasta le-a pierdut pe calea precipitatiilor. Când fenomenul se produce: - direct de la suprafata apei = evaporabilitate sau evaporatie potentiala,

- de la suprafata solului si a învelisului vegetal, sub forma de evaporatie totala = evapo-transpiratie

- de la suprafata stratului de zapada sau gheata = sublimare,

- prin transpiratia plantelor si animalelor = evaporatie fiziologica.

Evaporatia potentiala este mai intensa în anotimpurile calde decât în cele reci si descreste de la tropice-ecuator spre cei doi poli.În zonele tropicale se evapora anual un strat de apa de circa 3 m grosime, de la suprafata oceanelor, atingând chiar 4m în regiunile desertice.În regiunile temperate valorile maxime se înregistreaza în lunile iunie, iulie, august. La poli evaporatia este neînsemnata si se produce în timpul verii polare, direct de pe suprafetele acvatice sau prin sublimarea zapezii.

La randul ei, evaporatia este influentata de o serie de factori, cum ar fi:

-vântul, (care poate înlocui aerul mai rece de la suprafata unitatilor acvatice cu unul mai cald, capabil sa primeasca noi cantitati de vapori de apa);

-solul,care influenteaza prin culoarea si mai ales prin structura sa (rezervele de apa din sol, natura solului, covorul vegetal de la suprafata lui si conditiile meteorologice locale  temperatura, umiditate, radiatia locala, - precum si relieful );

-relieful, (care are o influenta directa, prin expozitia versantilor, putând crea conditii deosebite între un versant si altul, fapt care se observa si în zonalitatea vegetatiei);

-vegetatia, are o influenta mai complexa (vara retine apele din precipitatii, pe care le reda atmosferei, rapid prin evapo-transpiratie, dar totodata, prin umbrirea solului, reduce cantitatea apei evaporate de la suprafata si din interiorul acestuia).

Condensarea este procesul care are loc în atmosfera, unde surplusul de vapori ajunsi la saturatie, la o temperatura scazuta se transforma în picaturi de apa, sau sublimeaza, sub forma unor mici cristale de gheata. Procesul condensarii (respectiv al sublimarii, la temperaturi sub 00C) înregistreaza mai întâi o faza de formare a norilor si a cetei si, în al doilea rând, o faza de formare a precipitatiilor. A doua faza nu este absolut obligatorie, de foarte multe ori, condensarea oprindu-se la faza de ceata-nori.

Nebulozitatea reprezinta în meteorologie, gradul de acoperire cu nori. Norii iau nastere prin condensarea sau cristalizarea vaporilor de apa, în urmatoarele conditii mai obisnuite: contactul dintre masele de aer cald si umed cu cele de aer rece; sau simpla scadere a temperaturii aerului. Picaturile care formeaza norii au o marime cuprinsa între 0,05 mm si 0,1 mm. Cele de dimensiuni mai mari sunt atrase spre pamânt sub forma de burnita. Dupa forma si stuctura lor, norii pot fi de mai multe categorii:

- norii cirus, alcatuiti din cristale de gheata se dispun sub forma unor straturi subtiri,adesea transparente, la altitudini de 8-10 km;

- norii cumulus, au forme de îngramadiri maxime, deasupra muntilor sau în regiunile ecuatoriale; se mentin la altitudini de 2000- 6000 m si dau ploi bogate, prevestind furtuni;

- norii stratus, dispusi în straturi relativ uniforme, mai ales în privinta culorii, se situeaza la altitudini de circa 2000 m.

Nebulozitatea maxima se înregistreaza în regiunile cu umiditate relativa accentuata (la ecuator, în prezenta curentilor ascendenti) si la latitudinile mari, iar cea minima acolo unde umiditatea relativa este foarte scazuta (în zona alizeelor, în prezenta curentilor descendenti). Nebulozitatea joaca un rol deosebit de important în determinarea climatului unei regiuni; la baza repartitiei nebulozitatii, sta însasi repartitia temperaturilor; la rândul sau, nebulozitatea influenteaza repartitia temperaturii; de exemplu, temperatura medie a Saharei, desi este situata la o latitudine de 20 grade, o depaseste pe cea a zonei ecuatoriale, tocmai datorita diferentei de nebulozitate ( 55% la ecuator fata de 20% în Sahara).

Precipitatiile reprezinta apa care cade pe pamânt,în stare lichida sau solida, cu durata si intensitati diferite, din atmosfera saturata în vapori. Prin precipitatii se înteleg:

-ploaia, zapada, grindina

-roua, bruma, chiciura (promoroaca), rezultate prin condensarea vaporilor de apa chiar pe suprafata pamântului.