Aromaterapia

In trecuturile lui omul era dependent de mediul lui prin mancare, loc de dormit, haine. Fiind constient de mediul lui inconjurator si pentru a supravietui in acele conditii omul a dezvoltat metode de conservare a hranei, ierburilor si aromelor. Aormaterapia asa cum este ea practicata astazi a inceput in vremurile Egiptului Antic care foloseau metoda infuziei pentru extragerea uleiurilor din plantele aromatice, folosindu-l apoi in medicina si cosmetica, precum si pentru imbalsamari. In acelasi timp in China Antica diferite forme ale aromelor erau folosite. Cartea despre ierburi a lui Shen Nung (scrisa aproximativ acum 2700 ani i.Ch.) contine informatii despre folosinta a aproximativ 300 de plante. In acelasi timp aromele erau folosite in ceremoniile religioase pentru a arata respectul adus zeilor. Traditia s-a pastrat pina in zilele noastre. In acele timpuri chinezii foloseau uleiurile aromatice in terapie si tratament prin masaj si acupunctura. Aromaterapia a fost folosita de secole in India. Ayurveda, sistemul medical traditional Indian foloseste ierburi si plante, precum si masajul cu arome ca elemente esentiale ale tratamentului.

In Grecia Antica au fost aplicate si dezvoltate descoperirile medicale ale egiptenilor. Se stia ca aromele unor plante stimulau organsimul, in timp ce aromele altor plante relaxau. Popularitatea aromaterapiei a permis dezvoltarea comertului si cailor de transport din India si Orientul apropiat pentru importul condimentelor exotice, uleiurilor si plantelor. O data cu cadearea Imperiului Roman, in Europa s-a pierdut obiceiul folosirii plantelor in aromaterapie si vindecare, cu exceptia manastirilor unde calugarii foloseau plante din cultura gradinilor proprii pentru obtinerea uleiurilor, a ceaiurilor si a medicamentelor.

In timpul molimilor din Evul Mediu s-a descoperit ca derivatele aromatice ale unor plante ajutau in impiedicarea raspindirii infectiilor, iar altele precum cedrul si pinul erau arse pentru a "afuma" casele si strazile. O data cu pornirea cruciadelor populatia din Europa a invatat ca arabii din Persia reuseau prin metoda distilarii sa extraga uleiurile si esentele plantelor. O data adusa in Europa aceasta tehnica urma apoi sa devina populara atiti in obtinerea de substante pentru tratament si productia de medicamente cit si in dezvoltarea productiei de parfumuri.

Se stie ca in anul 1200 d.CH. in Germania se produceau prin metoda distilarii uleiuri esentiale obtinute in principal din plante importate din Africa si Orientul Indepartat. Cand conchistadorii au descoperit America a fost momentul in care s-au descoperit si adus in Europa si mai multe plante medicinale ce au fost folosite ca baza pentru noi tratamente si remedii impotriva bolilor. Indienii (bastinasii) din America foloseau uleiurile aromatice in producerea propriilor lor remedii naturale, retetele si ingredientele au fost imprumutate cu success de locuitorii din Europa.

In secolul XIX cercetatorii europeni incep sa face o serie de cercetari asupra efectelor uleiurilor aromatice asupra corpului uman. Este de mentionat ca cercetatorul francez Rene Maurice Gattefosse descopera calitatile de vindecare ale uleiului de lavanda in urma unei arsuri si va publica in 1937 o carte referitoare la efectele antimicrobiale (antiseptice).

Din acel moment se poate vorbi de renasterea aromaterapiei in Europa.

Desi se practica de mii de ani, aromaterapia a devenit de curand cunoscuta la nivel larg. Este rezultatul intoarcerii la un mod de viata bazat pe intelepciunea importantei combinarii mintii, corului si spiritului in atingerea sanatatii si starii de bine.

In zilele noastre cercetarile si studiile intaresc ideile conform carora aromaterapia are efecte benefice atit asupra emotionalului cit si asupra fizicului. Prin rezultatele cercetarilor si dobandirea unor cunostiinte mai aprofundate asupra plantelor putem constientiza si aprecia ceea ce ne ofera natura. Bolile existente sunt tratate de medicina conventionala prin medicamente si operatii chirurgicale, insa se poate apela si la metode alternative, mai ales in tratarea unor afectiuni simple, iar stresul acumulat prin modul accelerat de viata prin savurarea bogatiilor naturii.

Esentele naturale au fost folosite din cele mai vechi timpuri.Vechii egiptenii se pare, ajunsesera sa le foloseasca inclusiv la imbalsamarea mumiilor. In mormintul lui Tutankhamon s-au gasit recipiente care au continut cindva substante aromate sau produse folosite in scop cosmetic. In secolul nouasprezece apar primele analize stiintifice, odata cu aflarea structurii hidrocarburilor terpenice.

Mecanismele de actiune ale uleiurilor eterice nu sunt inca complet descifrate. Ele actioneaza atit la nivel local cit si general, prin intermediul mirosului cu ajutorul respiratiei patrunzind in insasi fiinta si constiinta noastra, fiind considerate mediumuri subtile care nedirijeaza emotiile, perceptiile si reactiile. Mc Kenzie vorbeste despreo anume “vibratie subtila” care activeaza al saselea simt, ca percepere extrasenzoriala.

Aromatearpia este la fel de veche ca si fitoterapia, termenul de aromaterapie fiind introdus in literatura stiintifica de specialitate in urma cu opt decenii de scoala lyoneza prin lucrarile lui R. M. Gattefosse (1926 si 1928). In prezent, numerosi cercetatori si medici practicieni din Franta, Anglia, Italia, S.U.A., Germania etc. recurg la binefacerile tratamentului cu substantante aromate, si anume la aromaterapie.