Bolile și dăunătorii plantelor

Bolile au in general un caracter local cu exceptia virozelor, micoplasmozelor, si unele bacterii si ciuperci traheifile: ciuperci din genul Ophiostoma care produc boli generalizate=> sistematice.

Virusurile: nu au specifitate de fixare pe peretele celular vegetal de accea infectia se realizeaza indirect. Sunt inoculata in plante de animale si insecet sugatoare.

Virusurile: se dezvolta intracelular, odata inoculate in citoplasma se inmultesc rapid, perioada de incubatie e de la cateva zile la ani.

Bacteriile: folosesc de obicei ranile dar nu numai. Uneori aceeasi specie utilizeaza mai multe cai.

Bacteriile: traiesc endoparazit, intercelelar, si se raspandesc intercelular, dar adesea la suprafata org atacate iese prin rani un exudat gomos care se scurge pe scoarta si produce o autoinfectie motiv pentru care cancerele se succed unele dupa altele. Perioada de incubatie f mica ≈30 zile.

Ciupercile: exista o categorie mare „paraziti de rani”. Speciile de Erysiphaceae patrund prin patrunderea activa datorita presiunii mari a plasmei din tuburile germinative. Fomes anosus, Armellaria mellea sunt paraziti de rani dar patrund si prin patrunderea activa cu ajutorul unor enzime.

Ciupercile: se dezvolta endoparazitiv printre celule. Phyllactinia suffulta (fainarea frasinului): ecto, endoparazita. Se raspandesc prin micelii in tesuturi, per de incubatie variabila, mai lunga cand se instaleaza pe arbori in picioare.

Micoplasmozele:traiesc in vasele conducatoare si se raspandesc prin intermediul sevei elaborate. Perioada de incubatie cateva luni-ani, mai scurta la plantele erbacee.

Exista diferente ale manifestarii bolilor de la o specie la alta:

Viroza la prun

1.Vărsatul prunului - Prunus virus, Annulus pruni

Această boală virotică mai este cunoscută sub numele de Sharka. Este considerată ca una din cele mai periculoase boli ale prunului, atât prin pagubele produse mai ales prin extinderea mare pe care o are în ţările balcanice. Boala a fost observată prima dată în Macedonia în timpul primului război mondial şi a fost studiată de Atanasoff (1932) în Bulgaria. După datele furnizate de literatura de specialitate, rezultă că în unele ţări peste 60 % din pomii plantaţiilor sunt infestaţi de acest virus , ceea ce cauzează pagube foarte mari. In prezent boala este răspândită în toate ţările din Europa : Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Grecia, România, Franţa.

La noi în ţară a fost semnalată în anul 1922 de către Traian Săvulescu.Cercetări ulterioare au arătat că vărsatul prunelor este răspândit atât în pepiniere cât şi în livezi, în multe judeţe din Moldova, Muntenia, Oltenia şi Transilvania

Atacul se manifest ape frunzele si fructele de prun.Pe frunzele complet dezvoltate se formează pete de culoare verde-deschis sau gălbui, de formă circulară sau semilunară, răspândite pe întreaga suprafaţă a limbului.Simptomele apar vizibile în lunile mai -iunie şi septembrie -octombrie.In timpul lunilor călduroase de vară, simptomele pot apărea mascate, putându-se observa pe frunzele din partea umbrită a pomului dinspre nord. Frunzele bolnave au în general aceleaşi dimensiuni cu cele sănătoase.Infecţiile recente apar numai pe frunzele de pe unele ramuri, în special pe cele inferioare, în timp ce după 3-4 ani infecţia se generalizează, cuprinzând toată coroana pomului.

Boala are un efect dăunător şi asupra fructelor.Când sunt mici, fructele infectate nu prezintă simptome de îmbolnăvire, însă mai târziu pe suprafaţa lor apar pete de culoare cenuşiu-verzui până la violet albastrui sub forma unor dungi semicirculare sau inele.

Ţesuturile din dreptul petelor nu mai cresc şi ca urmare pe suprafaţa fructelor apar numeroase adâncituri de unde adeseori au loc scurgeri de clei. Pulpa din dreptul petelor are o culoare cenuşiu-verzuie la început, apoi brun roşcată,devine uscată şi are un aspect sticlos. Fructele bolnave se maturizează forţat şi cad din pom cu 40 de zile înaintea celor sănătoase. Ele au un gust neplăcut datorită excesului de acizi şi a unei cantităţi mai mici de zahăr, ceea ce le face improprii pentru consum sau industrie

Particulele virale au formã flexuoasã şi mãsoarã 764-20 µm. Temperatura de inactivare este cuprinsã între 54-56°C, diluţia limitã este 1: 100 000, longevitatea în suc este de 48 de ore la 20°C şi 5-7 zile la 2°C.

Virusul se transmite prin ramuri altoi recoltate din pomii bolnavi.In naturã virusul este transmis prin intermediul unor insecte, prin afide şi cicade şi prin polen. Unele soiuri suferã puternic la infecţia cu acest virus, prin stagnarea în creştere a pomilor tineri şi prin reducerea simţitoare a recoltei atât cantitativ cât şi calitativ.

Varsatul prunelor ( Plum-pox )

Bacterioza la prun

2.Ciuruirea bacteriana a frunzelor de prun - Xanthomonas pruni

Este o boală de origine americană, de unde s-a răspândit în aproape toată lumea.Ea a fost descrisă în anul 1902 de E. Smith iar la noi în ţară a fost depistată în 1960 de către E. Bucur. Se întâlneşte în toate zonele pomicole fiind observată la prun, cireş, cais, corcoduş, migdal.Produce pagube importante în livezile de pomi, prin defolieri puternice, căderea în masă a fructelor şi cancere deschise pe ramuri. Boala se manifestă pe frunze, fructe şi pe lăstarii nelignificaţi.

Atacul pe frunze, în special la piersic poate fi uneori confundat cu arsurile produse de diferite soluţii chimice.Pe frunze apar pete circulare cu dimensiuni între 0,5-5 mm., de culoare verde deschis şi cu aspect apos.Pe timp umed, în dreptul acestor pete se observă o peliculă umedă de exudat ce conţine numeroase bacterii şi care se difuzează din interior spre suprafaţa ţesuturilor. Pe timp uscat, ţesuturile atacate se necrozează şi cad iar frunza apare ciuruită, pierzându-şi funcţiile asimilatoare. In verile ploioase şi umede, urmate de perioade uscate, un atac puternic poate determina căderea frunzelor în masă.

Pe fructe, apar nişte pete circulare de 1 mm diametru de culoare roşiatică, care mai târziu devin brune şi cu aspect umed. La suprafaţa acestor pete apare un exudat de culoare gălbuie. Dacă fructele tinere sunt atacate de timpuriu, apar pe suprafaţa acestora deformări, adâncituri pline cu bacterii.In dreptul petelor ţesuturile pulpei fructelor prezintă numeroase crăpături mici. Fructele putrezesc datorită instalării altor agenţi patogeni care pătrund în interiorul pulpei şi astfel îşi pierd valoarea comercială.