Cartoful Modificat Genetic

Istoricul OMG

1.Ce sunt organismele modificate genetic?

Un organism modificat genetic (OMG) este un organism viu ce a fost creat artificial prin manipularea genelor sale. Tehnicile ingineriei genetice constau în izolarea segmentelor de ADN( materialul genetic) de la o fiinţă vie (virusuri, bacterii, plante, animale şi inclusiv om) pentru a le introduce în materialul ereditar al alteia.

Tipuri de aplicaţii ale modificărilor genetice la obţinerea produselor alimentare

- Produse de origine vegetală

Modificările genetice au fost folosite pentru a ameliora calitatea unor plante din punct de vedere al compoziţiei caracteristicilor funcţionale sau al proprietăţilor senzoriale.

O primă categorie de alimente modificate genetic o constituie fructele la care s-a căutat extinderea duratei de optim calitativ din momentul recoltării până în momentul punerii în consum.

Un alt grup de aplicaţii constă în utilizarea modificărilor genetice pentru ameliorarea indicilor calitativi şi/ sau procesibilităţii materiilor prime vegetale.Un exemplu este firma „ Mon Santo” care în 1992 a prezentat o varietate de cartofi modificaţi genetic prin introducerea unei gene de origine bacteriană cu scopul creşterii conţinutului de amidon.

Avantajul creşterii conţinutului de amidon constau în vederea absorbţiei de ulei în timpul prăjirii ceea ce reduce costul producerii cartofilor prăjiţi şi creşte gradul lor de acceptare de către consumator. În momentul de faţă se menţionează frecvent deşi produsul încă nu este disponibil, comercializarea unei varietăţi de grâu fără fenilalanină care să permită utilizarea grâului în alimentaţia pacienţilor bolnavi de fenilcetonurie fără a risca dobândirea unor grave deficienţe mentale.

- Produse de origine animală Aplicarea modificărilor genetice în creşterea animalelor este mai dificilă.Pentru prima dată, numărul animalelor modificate genetic folosite în experimentele cercetătorilor britanici l-a depăşit pe acela al animalelor „normale”, potrivit BBC.

Un raport al guvernului britanic arată că în 2009 au fost realizate peste 3,6 proceduri ştiinţifice care au implicat animale. Dintre acestea, doar 48% au fost realizate folosind animale „normale” din punct de vedere genetic.Oamenii de ştiinţă susţin că experimentele pe animalele modificate genetic sunt cele mai bune moduri de a înţelege multe boli umane. Profesorul Allan Bradley, director emerit al Institutului Sanger, de lângă Cambridge, a declarat că folosirea şoarecilor, şobolanilor şi peştilor modificaţi genetic în experimente va continua

„Modificarea genetică este o unealtă pe care o putem folosi pentru a descoperi funcţia unei singure gene din organismul unui şoarece, şobolan sau peşte. Acest lucru permite interpretarea şi în cazul omului, deoarece avem cam aceleaşi gene”, a declarat Bradley.

2.Cauzele care au contribuit la apariția modificărilor genetice

Volumul producţiei necesare, însuşirile tehnologice şi gustative ale fructelor, care determină calitatea, au evoluat odată cu baza materială a societăţii, cu progresele realizate în mijloacele producţiei şi cu pretenţiile oamenilor. A satisface prompt cerinţele sociale, oferind soluţii corespunzătoare, este idealul oricărei cercetări. O caracteristică a cercetării în ameliorarea soiurilor de pomi şi arbuşti fructiferi este aceea că ea nu poate răspunde imediat la cerinţele sociale, dat fiind că între comandă şi onorarea ei se impun particularităţile biologice ale plantelor respective. La nivelul anilor 2000-2010, producţia de fructe a României va trebui să se dubleze, faţă de nivelul anilor ’90, din cel puţin 3 considerente: sporul demografic însemnat, urbanizarea accentuată şi introducerea unui regim ştiinţific de alimentaţie, în care fructele vor ocupa un loc primordial. În perspectiva menţionată va spori nu numai cererea de fructe, ci şi pentru produsele agricole. Problema cea mai dificilă în agricultura contemporană, cu tendinţe de agravare, era sensibilitatea soiurilor existente la atacul bolilor şi dăunătorilor specifici pomilor şi arbuştilor fructiferi, necesitatea unor tratamente costisitoare, cu pesticide tot mai sofisticate, care aveau ca efect sporirea agresivităţii dăunătorilor şi, în acelaşi timp, poluarea gravă a mediului înconjurător, a fructelor, care deveneau toxice. De aceea, obţinerea pe cale genetică, a unor soiuri imune, rezistente, sau măcar tolerante la principalele boli şi dăunători, apare ca cea mai convenabilă alternativă pentru sporirea producţiei, cu minimum de 20-50% (cât se considera paguba produsă de dăunători şi boli, în cazul netratării pomilor), pentru reducerea cu 20-30% a consumuri de energie încorporată în pesticide şi manopera pentru aplicarea lor, la acestea adăugându-se calitatea mai bună a fructelor şi reducerea aproximativă a gradului de poluare a mediului. Urbanizarea accentuată şi necesitatea unei cantităţi mari de fructe pentru consum în stare proaspătă sau prelucrate, pune, de asemenea, probleme foarte dificile, privind transportul, manevrarea, conservarea şi industrializarea lor.

De asemenea, conţinutul de vitamina C, ca şi cel al mediului de zahăr total, poate fi sporit de 4-5 ori, pe cale genetică, cunoscând că există surse de gene cu conţinut în vitamine de 10 ori mai mare decât media soiurilor existente şi e preferabil consumul de vitamine naturale decât a celor fabricate chimic. Cercetările de până acum, pe linie de ameliorare genetică a soiurilor, au avut în vedere, mai ales aspectul comercial al fructelor (mărimea, forma, culoarea, unele calităţi gustative) şi mai puţin sau chiar deloc pomul, respectiv mărimea, forma şi structura coroanei, caracterul compact al formaţiunilor fructifere şi alte lucrări costisitoare. Rolul creator al cultivatorului constă tocmai în depistarea acelor modificări corespunzătoare cel mai bine obiectivului fixat. Câteodată, modificări abia sesizabile pot constitui punctul de plecare pentru crearea de forma noi, pe câtă vreme modificările mai accentuate nu prezintă uneori nicio importanţă.

În ultimii ani, organismele modificate genetic (OMG) au intrat tot mai mult în dizgrația consumatorilor din Europa și din Statele Unite, deși rezultatele studiilor științifice care arată pericolele OMG-urilor sunt considerate inconcludente. În România, primul stat european care a cultivat plante modificate genetic, lucrurile par să stea la fel. Un sondaj național din 2010 arăta ca 74% dintre consumatori nu doresc să consume OMG-uri. Totodată, suprafețele cu porumb MON810, singura plantă MG aprobată spre cultivare în România, sunt în continuă descreștere la nivelul țării, pentru că nu (mai) sunt considerate rentabile. Cu toate acestea, Parlamentul și Guvernul susțin în continuare OMG-urile, la fel și fermierii din zonele cu potențial de valorificare.

Plantele cunoscute până acum ca fiind modificate genetic sunt porumbul, cartoful şi soia. Despre ele vorbim în mod curent, când spunem OMG. Prin modificare genetică, plantele au devenit rezistente la anumite pesticide şi la unii dăunători: soia la glifosat şi glifosinat, porumbul la viermele sfredelitor şi cartoful la gândacul de Colorado. În principal, acestea sunt OMG. Sunt plante care modificate dau anumite avantaje agricultorului, dar nu şi consumatorului: rezistența la frig, la secetă, la boli. Un OMG este o nouă entitate vie, creată de om.

Un cartof modificat genetic îl vedem ca pe un cartof. Chiar dacă nu vedem cu ochiul liber asta, la nivel genetic. Pentru a se obţine un OMG s-a luat material genetic, nu de la o plantă, ci de la o bacterie, adică de la o fiinţă foarte îndepărtată ca structură de cartof.S-a luat acest material genetic, care codifică o toxină de la bacilul turingiensis, şi a fost inserată în informaţia genetică a cartofului. În felul ăsta, cartoful începe să producă o toxină care omoară gândacul de Colorado.