Celula Animală

Celula a fost descoperită de Robert Hook în 1665 care făcea studii pe tulpini de plută folosind microscopul. Acesta a observat că materialul dat a fost împărţit în mai multe compartimente, egale ce semanau cu niste camarute. Acestea au primit numele de celule (lat.cella=camera)Antonie van Leeuwenhoek a observat primul organismele unicelulare într-o picătură de apă, folosind microscopul.Teoria celulară a fost enunţată pentru prima dată de Matthias Jak Schleiden şi Theodor Schwann în 1839. În 1858, Rudolf Virchow emite teoria sa, Omnis cellula ex cellula, potrivit căreia celulele apar în urma diviziunii celulare.

Corpul fiinţelor umane, al animalelor şi al plantelor este alcătuit din celule. Aceste organisme de dimensiuni reduse, reprezintă unitatea structurală a corpului şi sunt răspunzatoare de toate procesele fundamentale ale organismului, ce asigură continuarea vieţii.

Corpul uman este alcătuit din unităţi structurale foarte mici, numite celule. Ele sunt mult mai mici decît firele de nisip şi nu pot fi văzute decît cu ajutorul microscopului.

Celulele organismelor animale prezintă o membrană de plasmă, în care se afla citoplasma cu aspect gelatinos şi aproximativ 12 tipuri de organite.

Fiecare celula hepatică, sau hepatocită, are un diametru de aproximativ 10-20 de microni (adica 0,01-0,002 milimetri). Ea conţine majoritatea tipurilor de organite şi e responsabilă cu o serie de reacţii chimice legata de hrana digerata şi toxine.

Hematiile, sau eritrocitele sunt mai neobisnuite decat restul celulelor. Eritrocitele au forma unui disc biconcav şi au o grosime de numai doi microni, numărandu-se printre cele mai mici celule din organsm. Ele conţin organite specifice si au rolul de a transporta oxigenul în sînge.

Membrana celulara

Învelisul subîire al celulei este denumit membrană celulară sau membrană plasmatică.Are o grosime de aproximativ 0,1 microni şi de regulă este flexibila, astfel încat celula îşi poate modifica forma.

Membrana de plasmă este un înveliş transparent care înconjoară celula; ea are permabilitate selectivă, permitand doar anumitor substanţe chimice sa patrundă în celulă. Printre aceste substanţe se numără şi oxigenul, care este absolut necesar vieţii, substanţe nutritive neprelucrate, utile în procesul de funcţionare a celulei şi substanţe necesare pentru producerea energiei celulare-de obicei zahar (glucoza). Membrana permite şi eliminarea unor substanţe din celula, cum ar fi dioxidul de carbon şi alte produse reziduale rezultate din procese chimice ale celulei.

O parte din aceste molecule circula în mod natural dinspre zone în care concentraţia lor e mai mare spre zone în care concentraţia e mai mica. Pentru alte tipuri de molecule exista în celula mecanisme speciale-asemănătoare unor “pompe” sau ”usi” – care permit intrarea sau iesirea moleculelor ăn funcţie de nevoi. Acest proces este denumit transort activ.

Privită într-un microscop normal membrana apare ca un contur subţire şi întunecat în jurul celulei. Dar cu ajutorul microscopului electronic pot fi văzute lucruri de mii de ori mai mici. Astfel membrana va apărea ca un mozaic, fiind alcatuită din trei straturi; stratul extern şi cel intern sunt formate din lipide (substanţe chimice asemănătoare grasimilor), iar cel din mijloc e alcătuit dintr-un alt tip de molecule, proteine.Mai ales în acest strat de proteine se afla “uşile” şi “pompele” care permit schimbul de substanţe.

In unele tipuri de celule membrana nu este neteda şi intinsa, ci prezintă cute numite microvili. Aceste cute asigura o suprafata mai mare de absorbtie si eliminare a substantelor. Celulele din intestinul subţire prezintă microvili foarte lungi, pentru a resorbi cat mai multe substante nutritive din hrana digerata. In unele locuri membrana este cutata adanc în interiorul celulei, formand reticolul endoplasmatic.