Celule rCHO

Ingineria anti-autofagiei

Autofagia cunoscută sub numele de PCD tip II, este un proces catabolic care are loc prin calea de degradarea mediată lizozomal, independentă de caspază, care se deosebește de apoptoza care este PCD tip I (Levine și Klionsky 2004). Inhibarea apoptozei nu garantează blocarea morții celulare mediate de autofagie datorită independenței dintre cele două procese. Pana in prezent, doar apoptoza a fost punctul central al studiilor privind atenuarea morții celulare în cultura de celule rCHO. Recent, a fost observată apariția autofagiei la sfârșitul culturii lotului de celule rCHO când substanțele nutritive au fost epuizate (Hwang și Lee 2008). Invers, suplimentarea cu nutrienți ar putea reduce moartea celulară mediată prin apoptoză și autofagie (Han și colab., 2011). În plus, condiția hiperosmotică introdusă prin alimentarea mediului și controlul pH-ului în timpul alimentării discontinue a culturii ar putea induce apoptoza și autofgia în culturile de celule rCHO (Han și colab., 2010). Celulele CHO cu supraexpresia genelor Bcl-xL sau o constituție a formei active a Akt ar putea întârzia moartea celulelor prin autofagie indusă de epuizarea nutrienților (Hwang și Lee 2009; Kim și colab. 2009b).

Ingineria proliferării

Celulele modificate cu succes rCHO cu proteine care induc proliferarea au prezentat un parametru de creștere crescut , μ, și / sau concentrația maximă de celule viabile. Deși μ poate influența concentrația maximă de celule viabile, gradul de creștere aunui singur factor nu se corelează cu cea a celuilalt.

Ingineria celulară rCHO realizată prin progresia ciclului celular de către kinaza 3, ciclin dependentă, ciclina E, și a factorului de transcriere a ciclului celular E2F-1, a îmbunătățit μ și / sau concentrația maximă de celule viabile (Jaluria et al 2007;.. Maiorii et al 2008 ; Renner și colab 1995). Proteinele oncogene, c-myc, care au rol in progresia ciclului celular, au fost folosite cu succes pentru a obține celule rCHO foarte proliferative, care prezintă μ ridicat și concentrație maximă de celule viabile (Kuystermans și Al-Rubeai 2009).

Ingineria ciclului celular

O trăsătură comună a condițiilor îmbunătățite-q, fizice (temperatura scăzută și hiperosmolalitate) și perturbarea celor chimice (Nabu), este oprirea ciclului celular (Sunley și Butler 2010). Pe baza acestui consens, factorii reglatori ai ciclului celular p27kip1 și p21Cip1, , au fost utilizați în ingineria celulelorCHO pentru a obține un efect similar. Fussenegger și colab. (1997) a realizat creșterea q prin introducerea tranzitorie a p27kip1 și p21Cip1 în fosfataza alcalină secretată (SEAP) producatoare de celule CHO. Utilizarea celulelor RCHO a căror ciclu celular a fost oprit prin supraexprimarea p27kip1 a aratat efecte benefice legate de q asupra producției de SEAP și moleculei-1 solubile de adeziune intracelulară (Mazur et al.1998; Meents et al 2002b.). Cu toate că acest mecanism de formare nu este pe deplin înțeles, consumul metabolic ridicat s-a extins concomitent cu creșterea ratei de consum de oxigen / glutamină / glucoză și rezerva intracelulară de AMP / ADP / ATP poate fi parțial afectată (Carvalhal et al.2003). În mod similar, supraexpresia p21Cip1 poate opri ciclul celular și de creștere, ceea ce duce la creșterea q însoțită de un volum crescut de celule și biogeneza mitocondriilor și ribozomilor (Bi și colab., 2004). Strategia de combinare dintre factorul de stimulare a creșterii, Bcl-xL, și stabilizatorul său, C / EBPα (legare CCAAT / potențator proteină α), a condus la o creștere suplimentară a creșterii celulelor (Astley și Al-Rubeai 2008;. Fussenegger și colab 1998 ).

Ingineria proteinelor chaperone

Succesul cresterii q este considerat a fi pasul posttranslational evidențiat prin irelevanța nivelului secretat de proteine cu creșterea numărului de copii ale genei sau la nivelul ARNm (Mohan și colab., 2008). Reticulului endoplasmatic (ER) - proteinele rezidente au un rol major în plierea proteinelor, astfel încât aceste proteine, în principal, chaperone, s-au considerat a fi o resursă bună pentru consolidarea q. Numeroase rapoarte legate de ingineria proteinelor chaperone au relevat rezultate mixte, în funcție de supraexpresia proteinelor chaperone, proteinele terapeutice țintă, și sistemul de expresie (Mohan și colab., 2008).

Celulele rCHO modificate prin supraexprimarea ERp57 și co-supraexpresia calnexină/ calreticulină au prezentat un efect asupra producției de trombopoietină (TPO) menite să îmbunătățească q (Chung și colab 2004. Hwang et al 2003.). Supraexpresia PDI, chaperonul cel mai studiat pentru ingineria celulelor rCHO, ar putea spori q, în funcție de proteina țintă. Se pare să afecteze în mod pozitiv celulele RCHO producătoare de anticorpi, dar nu celulele rCHO care produc TPO, interleukina-15, sau un receptor al factorului de necroză tumorală: proteina de fuziune Fc (Borth et al 2005; Davis et al 2000; Mohan și colab . 2007). Cu toate acestea, în recentul raport al Hayes et al. (2010), expresia tranzitorie a familiei de proteine PDI, PDI, ERp72 sau pancreatice PDI (PDIP), nu a determinat nici o îmbunătățire a productivității de anticorpi a celulelor rCHO, deși acest lucru nu a fost confirmat cu celule rCHO stabile. Eficacitatea PDI poate depinde și de valorile q ale celulelor rCHO folosite. Măsura în care qAb a fost îmbunătățită prin aplicarea unor temperaturi scăzute a scăzut, în timp ce q a celulelor RCHO producătoare de anticorpi a crescut (Yoon et al. 2004).