Cerebelul

Această formaţiune numită cerebel se dezvoltă relativ târziu în cadrul evoluţiei filogenetice. Cerebelul este localizat în partea posterioară şi inferioară a cutiei craniene sub lobii occipitali ai emisferelor cerebrale şi se află posterior de trunchiul cerebral. Este separt de creierul mare printr-o formaţiune numită „cortul cerbelului”, însă are o formă ovoidă şi o greutate de aproximativ 140 de grame.

De-a lungul timpului a fost numit „creieraş”, datorită asemănării acestuia cu creierul mare. Este format din două emisfere cerebeloase unite printr-o porţiune mediană numită VERNIS. Acesta este o porţiune mediană nepereche cu circumvoluţii transverse inelare, ce îi dau aspectul unui vierme de mătase îndoit în semicerc. Delimitarea cerebelului mai presupune şi şanţuri paralele cu adâncimi diferite care duc le evidenţierea celor trei lobi: Arhicerebelul, Paleocerebelul şi Neocerebelul.

Analizând caracteristicile şi funcţiile fiecărui lob în parte s-a ajuns la următoarele noţiuni:

Arhicerebelul este reprezentat prin lobul floculo-nodular şi are rol în reglarea echilibrului static şi dinamic, primind aferenţe de la proprioceptori şi aparatul vestibular;

Paleocerebelul este reprezentat prin lobul anterior şi are rol în menţinerea tonusului muscular (alături de nucleul roşu, substanţa reticulată şi scoarţa cerebrală ) acţionează prin intermediul fasciculelor vestibulo-spinale şi rubrospinale primind mesaje exteroceptive cutanate şi aferenţe muscular, precum şi de la organele de simţ;

Neocerebelul este cea mai nouă formaţiune din punct de vedere filogenetic şi este reprezentată prin lobul posterior şi asigură coordonarea mişcărilor fine comandate de scoarţă cerebrală (diminuând sau întărind aceste comenzi şi determinând armonizarea activităţii diferitelor grupe musculare).

Legătura cerebelului cu trunchiul cerebral este asigurată prin trei perechi de pedunculi cerebeloşi : inferiori, mijlocii şi posteriori.

Pedunculii cerebeloşi inferiori realizează legătura cerebelului cu bulbul prin intermediul fibrelor aferente (reprezentate de fasciculul spinocerebelos posterior Flechsig, fasciculul olivo-cerebelos, fasciculul vestibulo-cerebelos, fibre din nervii cranieni-perechile V, IX, X;etc)

Pedunculii cerebeloşi mijlocii fac legătura cerebelului cu puntea pornind de la originea aparentă a nervilor trigemeni şi având cel mai mare număr de fibre (fibrele ponto-cerebeloase fac legătura între scoarţa cerebeloasă ; fibrele cortico-cerebeloase s.a.)

Pedunculii cerebeloşi superiori reprezintă legătura cerebelului cu mezencefalul şi sunt alcătuiţi din fibre eferente şi fibre aferente (vin de la măduvă, trunchiul cerebral şi scoarţa cerebrală).

Din punct de vedere al structurii cerebelului acesta se aseamănă cu celelalte componente ale Sistemului Nervos Central, fiind alcătuit din substanţă cenuşie şi substanţă albă. Limita de separaţie dintre cele două substanţe are pe secţiune transversală, un aspect caracteristic ce a fost denumit simbolic „arborele vieţii ”.

Substanţa cenuşie a cerebelului este dispusă la suprafaţă, formând scoarţa sau cortexul cerebelos, care dispune totuşi de o organizare stratificată.

Cortexul cerebelos reprezintă o structură simplă formată din trei straturi :

- Stratul molecular – format din neuroni stelaţi şi multe fibre nervoase şi la nivelul căruia se realizează sinapse între diferite celule ale scoarţei cerebeloase;

- Stratul celulelor Purkinje este format din neuroni tipici pentru scoarţa cerebeloasă, denumiţi celule Purkinje asezate cu partea bazala spre stratul molecular, dezvoltand o bogata ramnificatie dendritica

- Stratul granular - format din neuroni de dimensiuni mici ( ce poarta numele de celule granulare ) şi din neuroni mai mari Golgi, ce duc la formarea unor contacte sinaptice complexe.