Eubacterii Fitopatogene

Imagine preview
(7/10)

Acest referat descrie Eubacterii Fitopatogene.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 5 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Biologie

Extras din document

Bacteriile sunt plante microiscopice care pot fi parasite pe plantele de cultură. Bolile produse de bacterii (bacteriozele) au fost cunoscute încă din antichitate, fără însă să se cunoască adevărata lor cauză.

Abia în 1881, Burill studiază arsura pomaceelor produse de Erwinia amylovora, denumită iniţial micrococcus amylovorus.

Întemeietorul fitobacteorologie este E.P. SMITH, care din 1898 a efectuat cercetări sistematice asupra bacteriilor. Mai târziu, Appel, Burkcolder, Ezrailski au efectuat noi cercetări care au fundamentat noua disciplină – FITOPATOLOGIA.

Bacteriile se impart în adevărate sau eubacteri de tip particular (BTP), cum sunt microplasmele (BTM) şi richeţiile (BTR).

Eubacteriile au formă de bastonaşe sau bacil (0,6 – 4 μ), cu excepţia actinomicetor (Actinomyces, Streptomyces), care sunt filamentoase.

Celula bacteriană este constituită din două categorii de structuri :

2 obligatorii – peretele celular membrane citoplasmatică, mesosomii sau condrioizi, citoplasma, nucleoidul , ribozomii, rhapidosomi, vacuolele şi incluziunile.

3 facultative – capsula, stratul mucos, cili spinii, pilii, fimbrii, lipopolizaharide, exopolizaharide, plasmide.

Membrana este alcătuită dintr-un perete celular multistratificat la exterior şi o membrană citoplasmatică la interior.

Peretele celular asigură rigiditatea învelişului bacteriei, aparatului vegetative fiind un dermatoplast. Exteriorul acestuia la unele bacterii se formează o capsulă fără structură şi membrană de natură polizaharidică. La exteriorul membranei unele bacterii alungite formează cili vibratili care sunt prelungiri citoplasmatice ce ies prin porii membranelor şi nu sunt supuse fenomenelor de plasmoliză.

Ciliaţia poate fi monotriche (un flagel polar), bitriche sau amphitricha (doi flageli la ambele capete ), lophotriche (smocuri de flagel la capete) şi peritriche (flagel de jur împrejur). Mobilitatea bacteriilor de formă sferică sau spiralată este asigurată prin mişcarea browiană, joacă rol de receptor pentru bacteriofagi (virusuri cu AND care atacă bacteriile), de antigen, deci poate induce reacţii serologie şi de lacus de legare în reacţia de recunoaştere sau de imunitate.

Citoplasma - este un sistem coloidal omogen, transparentă şi vâscoasă formată din săruri minerale, proteine, glucide, lipide şi apă. În interiorul acesteia se găsesc pigmenţi (galbeni, roşii) cât şi vacuole înconjurate de o substanţă lipoproteică numită tonoplast.

Citoplasma prezintă două reacţii : reacţia GRAM şi reacţia de acidorezistenţă, în privinţa reacţiei GRAM majoritatea eubacteriilor sunt GRAM negative, exceptând două genuri : Corynebacterium şi Streptomyces, care sunt gram positive, eubacteriile sunt neacidorezistente.

Nucleoidul - este reprezentat de o zonă mai densă sub formă de granule sferice sau ovale, lipsit de membrană nucleară şi de mitoză, păstrându-şi doar funcţiile nucleare.

Nucleoidul este format din fibre fine de AND.

Citolema - printr-o invaginare formează mesosomul sau pondrioidul care fixează nucleoidul în citoplasă, reprezintă ţinta asupra căreia acţionează substanţele folosite în combatere.

Vacuolele – reglează presiunea osmotică, asigură respiraţia şi reprezintă locurile de acumulare a substanţelor catabolice toxice, această acumulare duce la dispariţia lor şi la apariţia incluziunilor : lipide ca substanţe nutritive de rezervă şi polizaharidele glicogen şi amidon bacterian.

Clapsida şi stratul mucos – sunt de natură polizaharidică, şi lipopolizaharidele de pe suprafaţa bacteriilor formează glicocalixul, structură ce fixează ferm şi specific eubacteriile de structurile similare de pe suprafaţa plantelor.

Mobilitatea – într-un mediu lichid este asigurată de cili sau flageli sau acelea aciliate (fără cili) se face prin mişcarea beawniană, numărul şi dispoziţia cililor reprezintă character taxonomic (de clasificare).

Pilii – sunt filamente polare sau perii celulare cu rol în patogenie – pilii comini, cât şi în conjugare şi bacteriofagie – pili de sex.

Fimbriile – sunt filamente polare sau perii celulare, frecvenţele la eubacteriile Gram – la care nu se cunoaşte semnificaţia biologică.

Rhapidosomii – sunt structuri ce servesc ca axe pentru formarea helicoidală a AND-ului. Eubacteriile fitopatogene, spre deosebire de cele parasite la om şi animale nu formează sporii de rezistenţă – asporogene. Ca nomenclatură se foloseşte cea ternară, adică pe lângă gen şi specie s-a înclus patovarul.

Fisiere in arhiva (1):

  • Eubacterii Fitopatogene.doc

Alte informatii

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ SPECIALIZAREA HORTICULTURĂ