Factori mutageni - mutații genetice

Toate populatiile au o cultura. Mai evoluata sau mai putin evoluata, suficient pentru a permite creatorilor ei sa invinga vitregia mediului. Nu exista nici o dovada ca variabilitatea genetica determina natura sau gradul de dezvoltare a unei culturi, dar este sigur ca variatele fatete ale culturii pot influenta fondul genetic. Noi vorbim cu egala indreptatire de o ereditare biologica si de una culturala.

Ambele sunt conservative si ambele se supun unor legi definite. Fireste si una si cealalta pot cunoaste restructurari profunde. Daca evolutia culturala ar fi conditionata genetic  Wilson a sustinut ca exista gene specifice ale culturii, cultur-gene, dar afirmatia lui a fost violent contestata, atunci, ar trebui sa se observe un paralelism intre cele doua componente ale evolutiei.

Mutatia este cel mai important factor evolutiv. Pentru toti reprezentantii neo-darwinismului, mutatia este cu totul intamplatoare. Imensa majoritate a acestor accidente are efecte negative. Nici nu ar putea fi altfel din moment ce perturbam un echilibru realizat greu, dupa nenumarate tentative. Pentru darwinisti exista doar doua mari categorii de erori: negative si extrem de rar favorabile. Exista cateva exemple&aceleasi care revin obsedant: mutatia pentru hemoglobina S si malarie. Foarte probabil cele mai multe mutatii sunt neutre, ele nu protejeaza, dar nici nu elimina indivizii purtatori, trec din generatie in generatie, sfidand selectia naturala. Hazardul decide daca vor persista sau daca vor invinge timpul. Oricum mutatiile sunt destul de frecvente, in fiecare generatie a speciei noastre aparand o mie de miliarde de mutatii.

Mult timp mutatia era un accident banal fara nici o conotatie particulara. Banuiam insa ca in spatele acestui concept sta o imensitate de erori bine definite molecular. Acum insa acest lucru este cert  mutatia este un univers de accidente. Cele mai importante par sa fie duplicatiile unei erori. Informatia genetica excedentara este de prisos, dar ea se poate pierde sau isi cauta locul intr-un sistem deja organizat. Treptat devine o parte a celulei.

Mult mai dese sunt banalele alterari, substitutiile, inlocuirea unei baze cu alta baza, implicit, a unui codon cu alt codon si in cele din urma a unui aminoacid cu un alt aminoacid. Structura proteinei se poate modifica semnificativ sau nu, noul codon poate codifica un aminoacid similar sau diferit de codonul primitiv. Intamplarea poate transforma un codon cu sens intr-unul fara sens care anunta terminarea sintezei proteinei, sau alternativ, consecutiv unei substitutii, un codon de terminatie devine un codon obisnuit si sinteza continua pana la aparitia altui semnal stop. Miciile mutatii, asadar au amplificat variabilitatea genetica a speciei, dar nu au participat la transformarea ei.

O remaniere majora, reducerea sau multiplicarea numarului de cromozomi a antrenat izolarea reproductiva a unui mic grup. Se contureaza o noua aventura a evolutiei, acest mod de speciatie pare sa fi fost frecventa in lumea plantelor, nu insa si in cea a animalelor.

Spre deosebire de darwinismul traditional, noua teorie admite ca transformarea s-a desfasurat exploziv, cuprinzand populatii intregi. Evolutia a insemnat, unul dintre adevarurile geneticii, o crestere enorma a cantitatii de informatie.

Am evoluat, deoarece stim sa invatam si se pare ca este una dintre particularitatile vietii. Toate speciile invata. Chiar si insectele. In acelasi timp insa unele componente ale comportamentului sunt fixate genetic.

Suprvietuim deoarece am inteles ca trebuie sa cooperam. Conform darwinismului clasic lupta pentru existenta a constituit unul dintre factorii activi ai evolutiei. Darwin a crezut intotdeauna ca progresul biologic inseamnat victoria celui mai apt, dar s-a inselat, selectia eliminand genele care favorizeaza altruismul. Altruismul dus pana la sacrificiu de sine, este un fenomen obisnuit.

Analiza fenomenelor ereditare si rezultatele experimentale au permis elaborarea unor principii noi, privind localizarea genelor pe cromozomi. Fiecare gena are o pozitie bine definita pe cromozom denumita locus . Individul poseda pentru fiecare locus doua gene situate pe cromozomii pereche. El transmite la randul sau copia uneia sau alteia la descendenti, ca urmare a segregarii si reducerii la jumatate a numarului de cromozomi omologi ( de origine materna si paterna) formeaza cuplul de gene alele.

Individul poate fi homozigot sau heterozigot. La homozigot cele doua gene care determina un caracter sunt identice, avand formula genetica : AA, sau aa, BB, bb etc. La heterozigoti cele doua gene ale cupluilui alel pot fi diferite , avand celula genetica:Aa sau Bb.