Felinele - Prezentare generală

Felinele, mari sau mici au fost întotdeauna o sursă de fascinaţie pentru omenire. Prin caracterul lor discret, oportunist, prin faptul că sunt foarte abile, dar şi prin modul de hrănire au fost venerate, respectate, vânate sau chiar considerate malefice.

Fiind carnivore, mai exact hipercarnivore, felinele şi în special cele de talie mare se afla în vârful piramidei trofice, ceea ce le redă caracterul de animale excepţionale. Puţini din aceşti indivizi îi pot afecta semnificativ pe cei de pe nivelurile inferioare ale lanţului trofic, şi în consecinţă, structura şi funcţionalitatea ecosistemului din care fac parte. Unii dintre aceşti prădători au dispărut, iar alţii au fost „reinventaţi” mai mult de o dată în 65 de milioane de ani de viaţă pe Terra. Astăzi mai există 271 de specii de carnivore, multe dintre ele fiind ameninţate într-un fel sau altul de activităţile umane.

Felinele vânează de regulă singure şi, de obicei, îşi ucid prada printr-o singură muşcătură care provoacă strangularea sau printr-o muşcătură aplicată dorsal, la baza gâtului, care provoacă fracturarea coloanei vertebrale.

Felinele specializate în pradă mare menţin tensiunea aplicată asupra prăzii cu ajutorul maxilarelor pentru o perioadă mai îndelungată de timp pentru a putea ucide prada. De aceea, este de aşteptat să existe adaptări pentru producerea muşcăturilor cu o forţă mai mare, cum ar fi un bot relativ scurt, care ar conferi muşchilor abductori ai maxilarului un avantaj biomecanic mai mare şi dinţi mai lungi şi mai largi la nivelul gingiei.

Studiul de faţă, îşi propune analizarea într-o manieră cât mai obiectivă a caracterelor morfologice ale craniului uneia dintre cele mai controversate feline de talie mare, jaguarul (Panthera onca), sperând ca aceste informaţii să fie folositoare în practică medicilor veterinari şi a biologilor care lucrează în grădini zoologice, parcuri şi arii protejate .

Carnivorele și în mod special felinele, sunt animale de pradă inteligente, rare şi avide de sânge. Pentru a supravieţui prădătorii sunt înzestraţi cu simţuri ascuţite, oportunism şi în anumite cazuri, abilitatea de a-şi depăşi prada în inteligenţă. Aceste caracteristici au fost pe larg recunoscute şi introduse în cultura şi civilizaţia umană. Totuşi, oportunismul şi instinctele ce au asigurat succesul evolutiv al carnivorelor, au dus la conflicte cu oamenii, nu doar carnivorele tinzând să intre în competiţie cu oamenii pentru pradă, ci ocazional şi noi, oamenii, devenind prada lor. Frica

şi animozitatea faţă de carnivore sunt adânc întipărite în cultura umană. Într-adevăr, există argumente în privinţa acestui comportament al oamenilor faţă de animale, ca fiind mai degrabă o moştenire a trecutului evolutiv.