Floră bacteriană umană

Bacteriile sunt insotitori constanti ai fiintei umane.

Imediat dupa nastere, microorganismele se

stabilesc treptat pe tegumente si pe majoritatea

mucoaselor. Este vorba in principal de

microorganismele care vor alcatui microflora

normala a organismului. Aceasta joaca un rol

important in protejarea gazdei fata de o invazie

microbiana ulterioara.

Intre gazda umana si bacterii pot exista trei tipuri de relatii:

1. Simbioza - convietuirea este folositoare pentru ambii parteneri, de exemplu sinteza de vitamine de unii coliformi intestinali.

2. Comensualism - germenii depind nutritional de gazda, careia nu-i creeaza insa prejudicii. Aceasta convietuire exprima insa un echilibru foarte instabil. Anumiti factori dependenti de gazda, de mediul extern sau biologici intrinseci ai germenilor pot modifica aceasta relatie, astfel incat unele microorganisme din flora normala pot deveni patogene. Din aceasta cauza se numesc germeni conditionat patogeni.

3. Parazitism - microorganismele se dezvolta in detrimentul gazdei, cu manifestari clinice mai mult sau mai putin evidente. Unele din acestea sunt obligatoriu parazite, adica nu se pot dezvolta decat in organismul unei gazde (Mycobacterium leprae, Treponema pallidum, Chlamydia pneumoniae etc.). Altele sunt facultativ parazite, adica se gasesc libere in natura, dar, odata patrunse in organismul unei gazde, dezvolta o relatie de parazitism (Clostridium tetani, Clostridiile gangrenei gazoase, Salmonella typhi)

Genul Staphylococcus

Stafilococii sunt coci gram pozitivi (in functie de culoarea pe care o au microorganismele pe frotiu, la o coloratie numita Gram, bacteriile sunt gram pozitive si gram negative), aerobi, facultativ anaerobi, imobili, nesporulati, care se pot multiplica la nivelul tegumentelor si mucoaselor.

S. aureus

Cele mai importante specii sunt: S. epidermidis,

S. saprophyticus

S. aureus este specia cel mai frecvent implicata in clinica, in timp ce alte doua specii sunt de obicei nepatogene.

S. aureus este implicat ca agent etiologic intr-o mare varietate de infectii supurative:

infectii superficiale ale tegumentelor si mucoaselor

panaritii

furuncule

abcese profunde

infectii ale organelor interne.

De asemenea, determina toxiinfectii alimentare (prin toxinele pe care le produc), necroza toxica a epidermului, sindromul de soc toxic etc. Alte afectiuni pe care le produc sunt dermatita exfoliativa generalizata (boala Ritter), epidermonecroza toxica, impetigo bulos si „scarlatina stafilococica'.