Funcțiile Frunzei

Frunza este organul aerian al plantei, aflat pe tulpina. Ea are rol important în desfasu-rarea functiilor de fotosinteza, respiratie si transpiratie. Frunza are urmatoarele parti componente: limb, petiol si teaca. Limbul este partea cea mai lata a funzei, strabatuta de o retea de vase care formeaza nervurile. Limbul se leaga de tulpina, la cele mai multe plante, prin petiol (codita) si teaca (partea latita a petiolului). Uneori petiolul poate lipsi. În acest caz, limbul se leaga de tuplina prin teaca, înfasurând o parte a tulpinii (ex. la grâu, porumb). În alte cazuri, pot lipsi si teaca si petionlul, iar limbul se leaga direct de tulpina (frunzele de mazare, de opaita, de floarea-cucului etc.).

Privit la microscop, limbul frunzei este format din doua foite protectoare (epiderma superioara si epiderma inferioara), între care se gaseste miezul frunzei cu celule pline de cloroplaste. Pe fata si, mai ales, pe dosul frunzei se gasesc stomatele. O stomata este formata din doua celule de forma boabelor de fasole, asezate fata în fata, astfel ca între ele ramâne un orificiu prin care se face schimbul de gaze între frunze si exterior.

Limbul frunzei se orienteaza în asa fel încât sa primeasca o cantitate de lumina cât mai mare. Frunzele au forme, marimi si nervuri diferite în functie de tipul de planta si de conditiile de mediu. Ele se prind în mod diferit de tulpina.

Lumina este foarte importanta pentru plante, iar frunza este organul adaptat pentru captarea luminii.

Frunza, prin structura ei, este un laborator viu în care lumina soarelui este captata în grauncioarele de clorofila din celulele ei, pentru a fi utilzata în prepararea hranei (substantele organice) prin procesul de fotosinteza.

Fotosinteza este procesul de transformare a apei cu sarurile minerale si a dioxidului de carbon în substante organice sub actiunea luminii solare, captata în cloroplaste, eliberându-se oxigen. Schimbul de gaze (patrunderea dioxidului de carbon în frunza si eliminarea oxigenului din frunze în atmosfera) are loc prin stomate.

Intensitatea fotosintezei depinde de: cantitatea de apa si saruri minerale din sol, lumina, temperatura etc. Apa si sarurile minerale sunt necesare ca materie prima în procesul de fotosinteza. Procesul de fotosinteza se intensifica odata cu cresterea cantitatii de apa; când apa este în exces, fotosinteza se opreste. Sarurile minerale din sol provin din descompunerea resturilor vegetale si animale si din azotul atmosferic care ajunge în sol prin apele de ploaie si zapezi. Fotosinteza începe la lumina slaba si creste ca intensitate odata cu cresterea intensitatii luminii. Daca lumina este foarte intensa, fotosinteza începe sa scada. Fotosinteza începe la o temperatura de 00 C, creste în intensitate pâna când temperatura atinge 20-250C, dupa care încetineste treptat si la 45-520C, se opreste. Plantele cu frunze verzi si iarna (conifere, grâu) desfasoara procesul de fotosinteza si la temperaturi sub 00C.