Microflora Aerului

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Microflora Aerului.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 5 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: D-na Rubtov

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Biologie

Extras din document

In compozitia chimica a aerului, se remarca doua categorii de elemente: unele care se afla in mod constant si altele care se gasesc numai in mod accidental. Elementele constante ale aerului, oxigen (20,95%), bioxid de carbon (0,03%), si azot (78,09%), se gasesc in proportii aproape fixe, pe cand ozonul (1-2 mg la 100 m3), vaporii de apa, gazele rare (heliu, argon, neon, xenon etc.), amoniacul, oxidul de carbon (1-15 mg la m3) se gasesc in proportii variabile. La acestea se adauga fumul si particulele fine de praf, care au efecte iritative, traumatice ale mucoasei tractului respirator, putand oficia in acelasi timp rolul de vehiculant al diversilor germeni patogeni. Omul poate supravietui cateva saptamani fara hrana, cateva zile fara apa, insa numai cateva minute fara aer. Aerul este esential pentru viata. Cinci minute fara aer provoaca leziuni ireversibile la nivelul celulelor nervoase, cu consecinte grave asupra sanatatii, amenintand viata. De ce aerul este atat de important - Pentru ca el contine oxigen. Cand inspiram aerul in plamani, oxigenul este transferat in globulele rosii ale sangelui, care il vor duce mai departe la toate celulele organismului. La nivelul acestora, au loc reactii chimice vitale. In urma lor, rezulta bioxid de carbon, pe care tot globulele rosii il transporta la plamani, care-l vor da afara din corp prin expiratie, caci este un produs rezidual. Zilnic, prin plamanii nostri trec 10.000 de litri de aer. Aerul contine, pe langa oxigen si hidrogen, azot si, uneori, elemente nocive datorita poluarii atmosferei pamantului nostru.

Aerul nu este un mediu prielnic de dezvoltare al microorganismelor. Numarul de germeni din aer depinde de microflora solului deasupra caruia se gaseste; daca microorganismele nu s-ar depune, ele ar fi distruse de lumina. Deşi nu oferă condiţii pentru dezvoltare, aerul conţine numeroase microorganisme. Acestea sunt reprezentate de bacterii, actinomicete, ciuperci, microorganisme, rikettsii şi virusuri. Microflora aerului este de origine umană, animală şi terestră.

Oamenii şi animalele elimină microorganisme atât pe cale respiratorie, cât şi prin secreţii şi dejecţii, care, în urma uscării, devin sursă de praf care, în majoritate, conţin germeni.

Gradul de contaminare microbiană a aerului şi suprafeţelor reflectă un risc potenţial de îmbolnăvire, care creşte proporţional cu densitatea bacteriilor şi cu prezenţa speciilor potenţial patogene sau patogene.

Contaminarea aerului este în strânsă legătură cu gradul de contaminare a obiectelor şi suprafeţelor, acestea fiind frecvent contaminate cu flora microbiană din aer.

De pe suprafeţe, odată cu ridicarea prafului, ajung în aer numeroase microorganisme.

În aer există două tipuri de floră microbiană :

- Psihrofilă: se dezvoltă la o temperatură cuprinsă între 15 şi 22ºC. Ea provine din sol, apă, de pe vegetaţii.

- Mezofilă: are un nivel optim de dezvoltare între 35 şi 40ºC. Este de provenienţă umană sau animală putând fi eliminată atât de omul bolnav (în perioada prodromală, de incubaţie, de stare, convalescenţă), cât şi de omul aparent sănătos (purtătorul de germeni). Ea se găseşte în nazofaringe, urină, materii fecale, pe tegumente, dar şi pe suprafeţele şi obiectele înconjurătoare. Din punct de vedere al patogenităţii, flora microbiană mezofilă poate fi saprofită, condiţionat patogenă sau patogenă.

Afecţiuni care se transmit pe calea aerului

Cele mai frecvente afecţiuni care se transmit pe calea aerului sunt bolile infecto-contagioase ale copilăriei: rujeola, rubeola, varicela, parotidita epidemică, tusea convulsivă.

Pe aceeaşi cale se transmit şi gripa, difteria, tuberculoza.

În mod frecvent, aceste afecţiuni întâlnesc condiţii favorabile de răspândire în încăperi închise şi aglomerate (colectivităţi de copii - creşe, grădiniţe, şcoli - , cămine de bătrâni, săli de aşteptare, săli de spectacole, mijloace de trasport în comun, unităţi medico-sanitare cu număr crescut de germeni şi persoane receptive - secţii de pediatrie, nou-născuţi, prematuri, ATI, maternităţi, chirurgie, urologie, stomatologie, boli infecţioase, laboratoare de microbiologie etc.).

Poarta de intrare este nazofaringele sau conjunctiva oculară.

Calea de trasmitere este aerul, iar eliminarea se face prin nazofaringe (cel mai frecvent).

Formele de eliminare ale germenilor

Microorganismele care constituie aeromicroflora nu se găsesc sub formă de corpi microbieni izolaţi, ci în general, sunt înglobate sau aderente la particulele de praf sau vaporii de apă.

În aer se găsesc sub trei forme:

Picăturile Flugge. Eliminate în aer, datorită dimensiunilor mari, ele nu pot fi propagate la o distanţă mai mare de 1-2,5 metri. În schimb au patogenitate şi virulenţă foarte crescute. Ei se elimină prin tuse, expectoraţie, strănut, vorbit (mai ales când se pronunţă consoane).

Nucleii de picătură Wels. În mediul extern, în condiţii de umiditate scăzută, picăturile Flugge îşi pierd învelişul hidric şi rămân doar nucleii, care au patogenitate şi virulenţa scăzute, dar datorită dimensiunilor mici pot fi propagaţi la o distanţă de 10-12 metri.

Praful bacterian. Atât picăturile Flugge, cât şi nucleii de picătură pot adera pe particulele de pulberi formând praful bacterian care sedimentează. Prin anumite manevre, praful bacterian este antrenat din nou în aer: la deschiderea şi închiderea uşilor, ferestrelor; schimbarea lenjeriei de pat; scuturarea covoarelor; măturatul uscat; ştergerea uscată a prafului. Din punct de vedere al patogenităţii, praful bacterian are o infecţiozitate scăzută.

Importanţa igienico-sanitară

Determinarea florei microbiene din aer se efectuează periodic în spitale, instituţii de copii, laboratoare de bacteriologie, unităţi alimentare, fabrici de medicamente, în scopul stabilirii potenţialului aerului de transmitere a infecţiilor sau pentru aprecierea condiţiilor sanitare dintr-o încăpere.

Indicatori sanitari bacteriologici

a)Numărul total de germeni mezofili aerobi (N.T.G.M.A.). Aceştia se dezvoltă la 37°C şi dau indicaţii generale asupra condiţiilor de igienă. Prezintă dezavantajul că temperatura de 37°C permite dezvoltarea, pe lângă germenii mezofili şi a celor psihrofili, într-o proporţie însemnată

Fisiere in arhiva (1):

  • Microflora Aerului.doc