Originea vieții

Orice lucru, fiinta, popor, neam are propria origine care a evoluat( din ce?,de unde?când?) sau a fost creat printr-un miracol, de o putere supranaturala. Biologia desigur trebuie sa discute originea vietii si a diferitelor tipuri de organisme.

Iata în continuare câteva rationamente pentru care studiul originilor este foarte important:

A. Ratiunea stiintifica(se bazeaza pe rationamentul cauza-efect)

1. Stiinta (''cunoasterea'') trebuie sa caute sa raspunda la întrebarea ''CE?'' si la întrebarea ''DE UNDE?''.

2. Stiinta se bazeaza pe rationamentul cauza-efect. Prin urmare, este imposibil ca atunci când cineva leaga efectele de cauzele lor imediate, apoi cauzele acesteia de cauzele lor, sa nu fie confruntat în cele din urma cu întrebarea referitoare la Cauza Primara.

3. O cunoastere a legilor si proceselor naturale, fara o întelegere cel putin a problemelor legte de originile lor, duce la diminuarea importantei descoperirii si a întelegerii unor noi principii stiintifice.

B. Ratiunea sociologica(stiinta are nenumarate implicatii si aplicatii sociale)

1. Gasirea solutiilor la problemele sociale cere o întelegere reala si profunda a originii proceselor fizice care le afecteaza.

2. Asa-numitele stiinte sociale necesita ele însele o întelegere a originii entitatilor sociologice de care se ocupa.

3. Mediul gândirii politice este intr-o permanenta schimbare. Instruirea sociologica care accentueaza numai excentritatile curente ale activismului sau ale teoriei sociale, fara un fundament în istorie, îi va deveni inutila studentului în momentul în care apare o noua interpretare la moda.

C. Rationamentul personal

1. Fiecare om are nevoie mai mult sau mai putin de un sentiment al propriei identitati si al telurilor personale, si lucrul acesta este imposibil fara o anume idee despre originea sa. Ceea ce va ajunge omul sa creada despre originea sa, va conditiona în mod inevitabil ceea ce va crede el despre destinul sau.

2. Lipsa unei întelegeri stiintifice sanatoase a originilor si a sensurilor printre tinerii moderni i-a împins pe acestia sa caute ajutor în solutii antistiintifice, cum ar fi droguriile cu efect de ''largire a orizontului mintal'', vrajitoria, astrologia si altele ca acestea.

3. Adevarata sanatate mintala, pe care profesorii o doresc elevilor lor, cere o filosofie a vietii solida si satisfacatoare, si aceasta la rândul ei, cere cu siguranta un concept al originii personale si a viitorului satisfacator din punct de vedere intelectual.

Creatia nu poate fi dovedita

Creatia nu are loc acum, cel putin în masura în care lucrul acesta nu se poate observa.Prin urmare daca ea a avut loc, a avut loc cândva în trecut.Este imposibil sa pui la cale un experiment stiintific prin care sa descrii procesul creatiei, sau chiar numai sa evaluezi daca un astfel de proces poate avea loc. Creatorul nu creeaza dupa capriciul unui savant.

Evolutia nu poate fi dovedita

Daca evolutia nu are loc astazi, ea opereaza prea încet ca sa poata fi masurata, de aceea ea este în afara domeniului stiintei empirice.Se presupune ca evolutia unui organism de ordin inferior într-unul de ordin superior ar necesita milioane de ani,însa nu se dispune înca nici o echipa de observatori stiintifici în stare sa faca masuratorile unui astfel de experiment. Chiar daca savantii moderni vor reusi realmente sa realizeze vreodata crearea vietii din neviata, sau a unor specii superioare din specii inferioare, aceasta nu ar dovedi în nici un chip ca asemenea schimbari au avut vreodata loc, si nici ca ar fi putut avea loc în trecut prin procese naturale întâmplatoare.

Cele doua modele ale originilor

A.Modelul evolutionist

Sistemul evolutionist încearca sa explice originea, dezvoltarea si semnificatia tuturor lucrurilor în termenii legilor naturale si ai proceselor naturale care opereaza astazi asa cum au facut-o în trecut. Nu sunt permise nici un fel de procese din afara, care ar pretinde activitatea speciala a unui agent extern, sau a unui Creator. Universul, în toate aspectele sale, evolueaza prin sine însusi spre nivele superioare de organizare(de la particule la oameni) cu ajutorul sau prin mijlocirea proprietatilor înnascute. ''Evolutia cuprinde toate stadiile dezvoltarii universului: dezvoltarile cosmice, biologice,umane si culturale...Viata este un produs al evolutiei vietii.''¹

Astfel, evolutia presupune un Univers de sine statator în care legile sale interne dezvolta totul catre nivele mai înalte de organizare. Particulele evolueaza în elemente, elementele în substante chimice complexe, substantele chimice complexe în sisteme vii simple, formele simple de viata în viata complexa si viata animala complexa în Om. În rezumat evolutia este: 1) naturalista; 2) de sine statatoare; 3) lipsita de scop; 4) directionala; 5) ireversibila;

6) universala; si 7) continua.

B.Modelul creationist

Diametral opus modelului evolutionist, modelul creationist implica un proces de creatie speciala care este: 1) supranaturala; 2) directionata din exterior; 3) teleologica (cu scopuri precise); si 4) încheiata. Ca si evolutia, creationismul se aplica universal. Si el este ireversibil din punct de vedere directional, dardirectia lui este în jos, catre nivele de complexitate inferioare, nu în sus, catre nivele mai înalte. Creatia originara a fost perfecta când a fost încheiata si de atunci încoace ea se afla într-un proces de deteriorare.

Modelul creationist postuleaza astfel o perioada de creatie speciala la început,în timpul careia toate legile si categoriile fundamentale ale naturii, inclusiv speciile majore aleplantelor si ale animalelor, si omul, au fost aduse în fiinta prin procese speciale creatoare si de integrare care nu mai opereaza si acum. Odata creatia terminata, aceste procese de creatie au fost înlocuite de procese de conservare, care au fost concepute de Creator pentru a întretine si mentine sistemele de baza pe care le-a creat El.

Ca un adaos la conceptul primar al unei creatii complete urmata de conservare, modelul creationist presupune un principiu fundamental al dezintegrarii care opereaza acum (deoarece orice schimbare semnificativa într-o creatie primara perfecta trebuie sa fie în directia imperfectiunii).