Plante Medicinale din Flora Spontana A

Imagine preview
(7/10)

Acest referat descrie Plante Medicinale din Flora Spontana A.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 5 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Biologie

Extras din document

INTRODUCERE

Sănătatea omului depinde foarte mult de alimentele pe care el le consumă. Fructele sălbatice, respectiv cele care cresc în flora spontană, sunt de mare folos pentru sănătate. Ele conţin numeroase substanţe necesare organismului, fără de care acesta se poate îmbolnăvi.

Consumând fructe şi preparate din fructe sălbatice, ne putem curăţa organismul de toxine, putem scăpa de bolile de stomac, ficat sau rinichi, de tensiune, de reumatism, de numeroasele forme de cancer, şi de multe alte afecţiuni.

Există în lume o vegetaţie atât de variată şi de bogată în plante ce cresc spontan, multe din ele având proprietăţi medicinale valoroase, sau numai un aspect frumos.

Vechii botanişti din alte ţări, care în secolul trecut au studiat flora Carpaţilor româneşti, rămânem surprinşi de diferenţierile pe care le făcea ţăranul între diferite specii, de denumirile populare variate pe care poporul nostru le folosea pentru plante. Cunoaşterea plantelor medicinale şi melifere a constituit una din cele mai importante preocupări ale omului de la începutul existenţei sale. Folosirea plantelor în scop terapeutic s-a transmis de-a lungul mileniilor, din generaţie în generaţie, iar astăzi asistăm la o reconsiderare a medicinii tradiţionale populare, în paralel cu lărgirea cadrului de cercetare, s-a dovedt că medicamentele de origine vegetală sunt produse biologice mai accesibile metabolismului uman decât medicamentele de sintezâ care produc uneori şi efecte secundare. Lipsa unor cunoştinţe ştiinţifice care să explice calităţile terapeutice ale acestor plante a făcut ca multă vreme puterea lor de vindecare să constituie un „mister“.Odată cu progresul ştiinţei a început extragerea din plante a unor principii medicamentoşi, sinteza unor substanţe medicamentoase noi.

Sinteza unor produşi naturali urmăreşte stabilirea potenţialului de valorificare economică a plantelor medicinale atât pentru nevoile interne ale ţării, cât şi pentru necesităţile satisfacerii cerinţelor de export.Colectarea plantelor medicinale din flora spontană este eficientă numai dacă se cunosc pe specii, locurile unde cresc în cantitate mai mare sau în masă.

Exemple de plante existente în flora spontană:

Denumire ştiinţifică: MALVA SYLVESTRIS L. (pop. Nalbă) ; Familia: Malvaceae

Răspândire: frecventă din zona stepei în etajul fagului, în locuri ruderale, pe câmpuri, locuri necultivate, prin culturi de cartof, sfeclă, prin locuri păscute, pe marginea pădurilor şi în tăieturi de pădure.

Descrierea speciei si recunoastere: Plantă erbacee bisanuală până la perenă, cu tulpina erectă sau ascendentă, înaltă de 25-120cm, ramificată, păroasă (rar glabră); frunzele lung peţiolate, rotunde sau reniforme, palmat 3-7 lobate (lobii seraţi pe margine), pe dos păroase pe nervuri şi cu peri glanduloşi; florile dispuse câte 2-6 în axila frunzelor, pe pediceli lungi; caliciul extern este format din 3 alungit lanceolate, lungi până la 0,5cm, păroase; sepalele interne concrescute pe 2/3 din lungime, puţin mai lungi decât cele externe; petalele roşii-violacee cu nervuri mai închise la culoare, depăşesc de 3-6 ori sepalele; staminele concrescute într-un tub păros; înflorirea în lunile mai-octombrie; fructele mericarpice, disciforme, în centru cu o coloană scurtă,glabre, zbârcite.

Principiile active: Principalii componenţi identificaţi în această plantă sunt: taninurile şi mucilagiile care prin hidroliză produc acid galacturonic, ramnoză, arabinoză şi galactoză.

În frunze: glucide, lipide (0,2 – 1,4 %), proteine şi vitamine (acid ascorbic, niacină, riboflavină, tiamină).

Pe ambele suprafaţe ale frunzelor se găsesc peri secretori sesili, cu glanda unicelulară, care sintetizează uleiurile volatile.

Plantele conţin: glucide (arabinozo, ramnoză), proteine (3,6 – 43,9), lipide (0,2 %), mucilagii, vitamine (acid ascorbic, riboflavină, tiamină, niacină), pigmenţi (caroten, malvină, acid malvalic, gossipin-3-sulfat), glucide (ramnoză, arabinoză, galactoză) şi acid galacturonic.

Importanta farmaceutica: Extractele din frunze şi din flori au proprietăţi antiseptice, emoliente, digestive, diuretice, expectorante, laxative şi antiinflamatoare.

Mod de utilizare: Plantele sunt utilizate în tratamente interne pentru bolile respiratorii (faringite, laringite), digestive (ulcer stomacal, gastrite) şi ca tratament extern pentru inflamaţii, arsuri, înţepături de insecte şi pentru reglarea nenstruaţiei. Îmbunătăţeşte elasticitatea ţesuturilor sau previne pierderea acesteia.

Denumire ştiinţifică: LITHOSPERMUM OFFICINALE L. (pop. Mărgeluşe);

Familia: Boraginaceae

Răspândire: frecventă din zona stepei până în etajul bradului; specie xeromezofită-mezofită.

Descrierea speciei si recunoastere: Plantă perenă, erbacee viguroasă, cu rădăcină brunie, groasă, lemnoasă, cu radicele fibroase. Tulpini câte 1-3 sau mai multe, cilindrice, erecte, înalte de 30-80 (100) cm, ramificare, acoperite de peri setiformi, alipiţi. Frunze aspre, lanceolate sau alungit lanceolate, sesile, la vârf acuminate, cu peri rari, pe dos cu peri lungi, rigizi şi alipiţi, cele bazale caduce înainte de înflorire. Flori mici, solitare, scurt pedicelate, la început îndesiute în cincine bracteante, la maturitate desfăcute şi mult alungite. Corola mică, infundibuliformă, la exterior pubescentă, albă gălbuie, cu lobii rotunjiţi, gâtul verzui, cu 5 proeminenţe pubescente. Fruct nucule albe sau cenuşii, oblic ovoidale, netede, lucioase şi osoase. Înflorire V-VI.

Principiile active: Compusul bioactiv îl reprezintă un polimer care în timpul uscării pune în libertate acidul litospermic. Alături de acesta, au mai fost identificaţi acizi polifenolcarboxilici.

Importanta farmaceutica: Extractele din plantă conţin acid litospermic şi au acţiune antigonadotropă, antitireatropă şi hipoglicemiantă.

Extractele obţinute din seminţe au efect diuretic, cele din frunze au efect sedativ iar extractele din rădăcini au acţiune depurativă.

Mod de utilizare: Medicina umană – frunzele şi inflorescenţa folosite ca diuretic; din frunzele prăjite se mai prepară un ceai bohemesc, surogat al ceaiului rusesc.

Tinctorială – rădăcina conţine litospermină, o substanţă colorantă purpurie.

Fisiere in arhiva (1):

  • Plante Medicinale din Flora Spontana A.doc

Alte informatii

Universitatea BIOTERRA Bucureşti Specializarea : Controlul şi expertiza produselor alimentare