Vitamina C

Imagine preview
(7/10)

Acest referat descrie Vitamina C.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 8 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Mustata Iuliana

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Biologie

Extras din document

Vitamina C este una dintre cele mai importante şi mai problematice vitamine necesare omului.

Istoric

Din punct de vedere istoric, scorbutul este o maladie cunoscută de mult timp, simptomele ei fiind descrise chiar de egipteni, încă din anul 1550 î.C. Mai recent, afecţiunea a fost evidenţiată în 1541 de un medic olandez, Echthius, care lucra in Koln, Germania. Acesta a crezut însă că se află în faţa unei maladii contagioase. În 1540, un explorator francez, Jacques Cartier, descrie un leac pentru scorbut folosit de nativii americani din sudul Canadei, preparat prin tratarea acelor de pin cu apă fierbinte. Prima referire la această boală în literatura engleză apare in Oxford English Dictionary din 1565. Doi medici ai perioadei respective au jucat un rol enorm în diminuarea mortalităţii datorate acestei boli: John Woodall si James Lind. În 1617, Woodall prezinta în The Surgeon's Mate semnele de scorbut şi indică pentru tratament sucul de lămâie. Woodall convinge Compania Indiilor de Vest să asigure acest aliment marinarilor care plecau în călătorii. În 1747, James Lind, ofiţer în Marina Britanică, conduce un studiu pe 12 pacienţi cu scorbut. El împarte pacienţii în 6 grupuri a câte 2 persoane şi administrează fiecărui grup un remediu diferit. Vindecarea apare numai la grupul care a consumat suc de lămâie şi portocale. Lind şi-a publicat descoperirile în 1753 într-un Tratat asupra Scorbutului. Abia în 1795 Marina Britanică a adoptat lămâile sau lămâile verzi (lime) ca alimente strict necesare pe mare (motiv pentru care marinarii englezi au fost porecliţi "limeys").

Rolurile vitaminei C

Vitamina C, sau acidul ascorbic, este o substanţă esenţială pentru formarea colagenului şi pentru menţinerea integrităţii structurale a ţesuturilor de origine mezenchimală (ţesut conjunctiv, osteoid, dentina). Vitamina C este cel mai puternic antioxidant pe care îl posedă corpul nostru, ea comportându-se ca un adevarat sistem REDOX celular. Rolurile sale sunt numeroase şi extrem de importante. De exemplu, ca agent reducator (alături de oxigen, fier feros şi un cetoacid) activează enzimele care hidroxilează doi aminoacizi din componenţa colagenului. Astfel, procolagen-prolina şi lizina sunt transformate în procolagen-hidrioxipro-lina şi hidroxilizina. Tot vitamina C facilitează absorbţia fierului şi absorbţia şi activarea acidului folic, întră în metabolismul glutationului, economiseşte, prin prevenirea oxidării, vitaminele A şi E, este implicată în metabolismul unor aminoacizi, al unor neurotransmiţători (dopamină, adrenalină, noradrenalină) şi al glucocorticoizilor. Nu pe ultimul loc se află implicarea în apărarea antiinfecţioasă şi antitoxică a organismului.În fine, acţiunea sa antiradical liber o face sa fie, probabil, antrenată în multe alte procese fiziologice sau patologice. În atenţia oamenilor de ştiinţă se găsesc numeroase ipoteze referitoare la implicarea şi eventuala acţiune protectoare a vitaminei C faţă de procese cronice şi degenerative, în care radicalii liberi joacă un rol central (ateromatoza si complicatiile acesteia, cancerul, cataracta, procesele de senescenta etc.).

Nevoile de vitamina C

Acestea depind de o serie de factori incluzând sexul, vârsta, tipul de activitate pe care un individ îl desfaşoară. Doza zilnica recomandată este de 60-100 mg. Copiii, vârstnicii şi femeile însărcinate au nevoie de un aport mai consistent de vitamina C. De asemenea, persoanele care trăiesc într-un mediu poluant, cei care fumează, precum şi cei care depun efort fizic intens sau suferă de hipertiroidie trebuie să suplimenteze aportul de vitamina C.

!!! Organismul are nevoie de ajutor în lupta cu răceala şi gripa. Un astfel de „prieten la nevoie“ este Vitamina C 1000 Ozone, pentru că organismul nu poate să sintetizeze vitamina C din alimentaţie, în doza zilnică necesară. Vitamina C 1000 Ozone este recomandată în episoadele acute de raceală şi gripă, pentru recuperarea optimă după îmbolnaviri şi cazuri de suprasolicitare fizică sau psihică. Vitamina C 1000 Ozone, sub formă de tablete efervescente, este rapid asimilată de organism. Are gust placut de portocale şi caise, nu conţine zahăr, putând fi administrată şi diabeticilor sau persoanelor predispuse la diabet.

!!! Aporturile nutriţionale recomandate de vitamina C sunt de 35 până la 65 miligrame pe zi pentru copil, de la 60 la 100 miligrame pentru adulţi şi adolescenţi. Pentru fumători este recomandat un aport crescut, de ordinul a 120 miligrame pe zi. Aceasta vitamină este uşor oxidabilă şi foarte sensibilă la căldură şi la radiaţii infraroşii şi ultraviolete.

Prepararea alimentelor

Este important să se aleagă o metodă potrivită pentru prepararea alimentelor pentru a se păstra conţinutul lor de vitamina C. Când se gătesc legume, ar trebui ca timpul şi durata gătitului să fie micşorate, iar apa folosită la preparare nu ar trebui aruncată, de exemplu prin gătitul cu aburi sau prin supe. Vitamina C din alimente este identică cu cea din suplimente. Structura vitaminei C este foarte bine înţeleasă, vezi acid ascorbic, şi nu există nici o diferenţă între beneficiile aduse de forma naturală şi cea sintetică (deşi fructele şi legumele mai conţin şi diferiţi alţi nutrienţi, deci vitamina C nu este singurul lor avantaj).

Observaţii recente sugerează faptul că efectul temperaturii şi gătitului asupra vitamei C s-ar putea să fi fost supraestimat:

Deoarece este hidrosolubilă, vitamina C se va dilua în apa de gătit în timpul preparării majorităţii legumelor — dar asta nu înseamnă că vitamina C este distrusă — ea se află tot acolo, cu diferenţa că a trecut în apa de gătit.

Nu doar temperatura, dar şi timpul de expunere este significant. În contradicţie cu ceea ce se presupunea înainte (şi încă se crede), sunt necesare mult mai mult decât două-trei minute pentru a distruge vitamina C la punctul de fierbere.

De asemenea, se pare că gătitul nu extrage vitamina C din toate legumele cu o aceeaşi rapiditate; s-a sugerat că vitamina nu este distrusă când se fierbe broccoli. Acest lucru se poate întâmpla datorită unei pierderi a vitaminei C în apa de gătit mai lente faţă de alte legume.

Cratiţele de cupru distrug vitamina C.

Ceaiurile şi infuziile cu suplimente de vitamina C continuă să apară din ce în ce mai mult pe rafturile magazinelor. Asemenea produse nu ar avea nici un rost dacă temperatura de fierbere ar distruge într-adevăr vitamina C cu o rată care fusese sugerată anterior. În orice caz, majoritatea studiilor academice care nu se ocupă direct de vitamina C continuă să spună că temperaturile de fierbere distrug vitamina C foarte repede.

Fisiere in arhiva (1):

  • Vitamina C.doc

Alte informatii

Referat prezentat la un seminar de biologie