Componentele Pieței Extrabursiere

Introducere

Reformele economice radicale nu pot fi considerate finalizate și cu efect până în momentul în care nu se stabilește o piață financiară eficientă care să atragă fonduri de investiții în economie. Piața este un element foarte important al economiei.

În țările dezvoltate cu o economie prosperă, există, acționează și se dezvoltă trei tipuri de piețe de capital: și piața primară, piața extrabursieră (OTC) și piața bursieră care fac parte din piața secundară. Toate acestea prezintă un element foarte necesar și important al economiei de piață, în special suprastructurile de credit și financiare.

În prezent, majoritatea statelor cu economie de piaţă au, pe lângă o bursă de valori oficială, şi o piaţă extrabursieră, care completează cu succes procesul investiţional pe piaţa de capital. Piaţa extrabursieră sau piaţa interdealeri se mai numeşte piaţa „over the counter” (OTC), adică piaţa „la ghişeu”. Societăţile care nu sunt cotate la bursă – afaceri noi sau de interes regional – sunt obiectul tranzacţiilor la „ghişeele” firmelor de dealer.

În timp ce, pe piața bursieră schimburile se realizează într-un loc special amenajat, piața OTC este o rețea de telecomunicații accesibilă pentru toți comercianții din diferitele colțuri ale țării care asigură acestora să primească informațiile necesare pentru tranzacții.

Prezentarea pieței extrabursiere

Baza pieței valorilor mobiliare este piața primară, anume ea definește dimensiunea totală și ritmul de dezvoltare. Pe piața primară se implementează dezvoltare fondurilor bănești excedentare.

Piața extrabursieră este o piață secundară în care are loc confruntarea cererii cu oferta. Activitatea ei se desfășoară prin intermediul unui număr mare de comercianţi de titluri. Piața extrabursieră este denumită generic OTC sau piață „la ghișeu”. Societățile puternice, care au o activitate îndelungată, în activitatea lor au obținut performanțe și emitente valori mobiliare sunt cotate la bursa. Celelalte societăți sunt tranzacționate pe o piață difuză, care nu are o localizare într-un anumit sediu. Societățile de intermediere(dealer) se ocupă de tranzacționarea lor.

Piața OTC este o piață electronica care folosește într-o măsură mare tehnicile și şi instrumentele de tranzacţionare specifice bursei. Un număr foarte mare de societăți sunt listate pe piața OTC. Pe piaţa OTC se tranzacţiontează de la distanţă, din sediile de intermediere un număr mare de societăţi printr-un acces cît mai simplu. Valorile mobiliare care nu sunt incluse în Cota Bursei de Valori Bucureşti se tranzacționează pe piața extrabursieră.

Piața extrabursieră poate fi numită ca ,,o piață fără bariere geografice” deoarece ea nu are o anumită amplasare cum e în cazul bursei de valori care au o amplasare în niște locuri bine determinate. Toate firmele aflate în orice loc din teritoriu pot participa la tranzacții folosind telefonul pentru că piața este în realitate o rețea de telecomunicații.

Principalele deosebiri dintre bursă şi piaţa OTC sunt în funcție de localizare : piața bursieră are o localizare a tranzacțiilor, adică are o clădire, un spațiu de negocieri unde se realizează tranzacțiile pe când piața extrabursieră nu are o localizare – tranzacțiile se realizează în oficiile societății care acționează ca dealeri. În funcție de acces putem spune că la piața bursieră accesul direct este limitat la membrii și la titlurile care sunt acceptate, în schimb pe piața extrabursieră accesul este mai larg cât pentru clienți, cât și pentru titulari existând numeroşi creatori de piaţă (market-makeri).

Conform modului de executare a contractelor deosebirea e că la piața bursieră există personal specializat prin diferite sisteme de tranzacţie bazate pe licitaţii publice care se ocupă de negocierea şi executarea contractelor, iar la a doua piață prin negocieri directe între vânzător și cumpărător, dealerului revenindu-i rolul de contraparte.

Alt criteriu de deosebire e conform reglementării : la prima piață, tranzacțiile sunt supuse unor reguli ferme care sunt instituite prin legi și regulamentul bursei iar agenţii de bursă sunt ţinuţi să respecte anumite obligaţiuni. În schimb, pe piața extrabursieră reglementarea tranzacţiilor este mai puţin fermă şi cuprinzătoare, de regulă, este făcută de asociaţiile dealerilor.

Pe piața bursieră, datorită concentrării ordinului şi mecanismului tranzacţional se formează un curs unic pentru titlurile negociate, iar pe piața extrabursieră deoarece preţurile sunt stabilite prin negocieri izolate, ele pot să varieze de la o firmă la alta.