Cursul Bursier

CAP. 1

1. ANALIZA CHARTISTĂ

Citirea graficelor este una dintre formele de artă ale analizei pieţei. Deşi posedă un grad mare de interpretare subiectivă, se pot aplica totuşi instrumentele cantitative. Chartiştii cred că graficele lor reprezintă cererea şi oferta, suportul şi rezistenţa. Studiind configuraţia se poate detecta mişcarea probabilă a preţului, iar chartiştii experimentaţi anticipează nu numai direcţia pieţei cât şi întinderea acestei evoluţii.

1. Teoria Dow

Părintele analizei chartiste este considerat a fi Charles Dow. Deşi Dow a conceput această teorie pentru a descrie mişcările din trecut ale preţurilor, ea a fost folosită apoi pentru previzionarea pieţei.

El a creat multe din principiile larg utilizate astăzi, susţinând că piaţa reacţionează la orice eveniment şi odată început un trend, acesta continuă până când se inversează.

Teoria Dow porneşte de la existenţa a trei tipuri de evoluţii ale preţurilor:

1. Mişcări primare - reprezintă o evoluţie al cărei sens se menţine pe durata mai multor ani.

2. Mişcări secundare (intermediare) - apar în cadrul mişcărilor primare şi durează câteva săptămâni sau luni.

3. Mişcări de zi cu zi - apar întâmplător în cadrul mişcărilor primare şi secundare.

Teoria Dow a evidenţiat, de asemenea, importanţa volumului în stabilirea trendului şi a divizat piaţa "bull" sau "bear" în trei faze. Această idee a fost mai apoi preluată de Elliot şi îmbunătăţită în teoria care îi poartă numele (Teoria valurilor lui Elliot).

Se consideră că apare o mişcare crescătoare majoră atunci când maxime succesive depăşesc punctele de maxim anterioare, în timp ce minimele se situează deasupra punctelor de minim anterioare.

O mişcare descrescătoare majoră se consideră a fi atunci când maximele succesive nu depăşesc punctele de maxim anterioare, în timp ce minimele se situează sub punctele de minim anterioare.

Mişcările secundare dau naştere la aşa-numitele corecţii tehnice care ajustează excesele apărute. Aceste mişcări au o importanţă considerabilă în aplicarea teoriei Dow.

Variaţiile de zi cu zi care apar destul de des au o importanţă minoră. Nici chiar analizele tehnice cele mai minuţioase nu încearcă să previzioneze aceste mişcări, datorită caracterului lor aleatoriu.

Figura.1 Conceptul de bază al teoriei Dow

Figura 1ilustrează conceptul de bază al teoriei Dow, dar există numeroase variaţii. Trendul primar, reprezentat de linia întreruptă, este crescător pentru prima perioadă. Deşi mai multe mişcări (secundare) descrescătoare apar în această perioadă, aceste corecţii nu ating minimul anterior. Fiecare dintre aceste scăderi este urmată de o mişcare crescătoare care depăşeşte maximul anterior. După ultima scădere a primei perioade, corecţia crescătoare care îi urmează nu depăşeşte maximul anterior. Acesta poate fi un semn pentru începutul unei mişcări primare descrescătoare, dar, pentru ca o schimbare a tendinţei generale să fie confirmată, teoria Dow stabileşte drept condiţie esenţială ca acelaşi fenomen să se producă în variaţia a doi indicatori diferiţi.

Teoria Dow este concepută pentru a previziona începutul unei mişcări primare dar nu şi durata ei. Această teorie a fost însă destul de criticată de-a lungul timpului, mai ales după ce studiile asupra ratei ei de succes s-au dovedit a fi dezamăgitoare. În fapt, s-a dovedit că, datorită faptului că fluctuaţiile secundare nu sunt foarte clare, metoda nu face decât să confirme o schimbare în evoluţia pe termen lung a unei pieţe bursiere (şi chiar cu o anumită întârziere), dar în nici un caz să o anticipeze.

2.Teoria valurilor lui Elliot

Teoria lui Elliot este foarte cunoscută şi folosită şi oferă avantajul că înglobează câteva elemente din analiza tehnică tradiţională. De altfel, această teorie poate fi considerată ca fiind o teorie globală pentru întreaga analiză tehnică.

Intuiţia lui Elliot este debordanta şi uimitoare: el presupune că fluctuaţiile pieţei sunt reflectarea sumei de reacţii psihologice (Dow) şi de asemenea, trebuie să reflecte o armonie fundamentală a Naturii (Fibonacci).

Figura 2: Valurile lui Elliot

Plecând de la teoria lui Dow rezultă că piaţa evoluează sub forma unor valuri cu o fază de formare, una de creştere şi alta de retragere. Totodată, pe piaţă se manifestă trei mişcări ale cursului:

- mişcarea imediată, constând în fluctuaţiile zilnice de creştere şi scădere a preţurilor şi a deverului;

- mişcarea scurtă, reprezentată de tendinţe care pot dura de la circa două săptămâni la o luna;

- mişcarea principală, care reflectă o tendinţă pe termen lung, putând dura circa 4 ani sau chiar mai mult.