Opțiunile exotice

Optiunile

In domeniul financiar, optiunea se defineste ca fiind un contract intre un cumparator si un vanzator, ce da dreptul cumparatorului, fara insa a-l obliga, de a cumpara sau a vinde un activ anume, care sta la baza contractului, inainte ca optiunea sa expire, la un pret prestabilit, numit pretul de reglementare. In schimbul predarii optiunii, vanzatorul colecteaza prima (premium) de la cumparator. O optiune de tip CALL da cumparatorului dreptul de a cumpara activul suport si o optiune PUT ii da acestuia dreptul de a vinde activul respectiv. Daca cumparatorul decide sa-si exerciteze acest drept, vanzatorul este obligat sa vanda sau sa cumpere activul la pretul convenit anterior. Cumparatorul totusi poate decide sa nu-si exerciteze dreptul si lasa contractul sa ajunga la termen. Activul suport poate fi o proprietate, o valoare(actiuni, cambii etc ) sau un instrument derivativ, cum sunt contractele futures. Valoarea teoretica a unei optiuni poate evaluata potrivit catorva modele. Aceste modele, care au fost dezvoltate de catre analisti financiari cantitativi, incearca sa faca predictii cu privire la modul in care valoarea unei optiuni se schimba ca raspuns la volatilitatea anumitor conditii. Astfel, riscul asociat detinerii, tranzactionarii si achizitionarii de optiuni poate fi cuantificat si gestionat cu o mai mare precizie decat alte tipuri de investitii. Optiunile tranzactionate la bursa reprezinta o clasa importanta de optiuni, ce au forma standardizata, sunt cotate la bursele publice, facilitand comertul intre parti independente una de cealalta. Optiunile over-the-counter sunt tranzactionate intre parteneri privati, de cele mai multe ori institutii capitalizate care negociaza separat si au aranjamente intre ele. Deasemenea, optiunile se clasifica in doua mari categorii, vanilla options si exotic options. Lucrarea de fata se va concentra pe realizarea unei analize a celei dea doua clase de optiuni, si anume optiunile exotice sau optiunile din a doua generatie.

Derivate cum ar fi optiunile call si put de tip american sau european sunt ceea ce se numesc produse derivate simple de tip vanilla (clasice). Au proprietati standard bine definite si sunt tranzactionate in mod activ. Pretul lor sau volatilitatea implicita sunt de obicei cotate la bursa sau de catre brokeri. Restul produselor derivate sunt cele exotice. Unul dintre aspectele interesante al pietei over-the-counter, este acela ca exista un numar si o varietate foarte mare de produse derivate non-standard, create de inginerii financiari. Desi optiunile exotice nu reprezinta un volum foarte mare de tranzactii, acestea au o profitabilitate superioara optiunilor de tip vanilla.

Optiunile exotice

Putem spune ca optiunea exotica este un instrument derivativ, care are caracterististici care o fac mai complexa decat derivatele ce se tranzactioneaza de obicei (vanilla options). Aceste produse sunt in general tranzactionate OTC (over-the-counter), sau sunt incluse in structured notes (pachet de valori hibrid care include cateva produse financiare, cum ar fi actiuni sau obligatiuni, plus un instrument derivat). Un exemplu simplu de astfel de structura ar arata astfel : o obligatiune pe 5 ani, impreuna cu un contract option. Adaugarea contractului option schimba raportul dintre riscul aferent obligatiunii si profitul asteptat, intrucat il va face mult mai sigur pentru investitor. Astfel, exista posibilitatea prin intermediul acestor instrumente agregate, ca investitiile sa se faca si intr-o categorie de active care ar fi fost considerate prea riscante,in alte conditii.

Ceea ce diferentiaza o optiune exotica de una considerata normala este faptul ca cea exotica poate prezenta una sau mai multe caracteristici dintre urmatoarele :

-plata care se face la maturitatea(scadenta) contractului nu depinde numai de valoarea activului suport ajuns la maturitate, ci si de valoarea sa in anumite momente precizate in timpul derularii optiunii (poate fi o optiune asiatica ce depinde de medie, o optiune ‘istoric pret suport ‘ ce depinde de nivelul maxim sau minim, optiune bariera care inceteaza sa mai existe daca un anumit nivel este atins, etc.). Toate aceste tipuri de optiuni exotice vor fi explicate pe larg pe parcursul lucrarii.

-poate fi fundamentata pe unul sau mai multe active suport(cum este cazul optiunilor cos, sau optiunilor Himalaya etc.)

-poate implica atat drepturi specifice celor de pe pozitia CALL, cat si drepturi specifice celor de pe pozitia PUT

-poate implica ratele cursurilor de schimb straine in mai multe moduri(optiunile compozite, optiunile quanto etc.)

Aceste caracteristici pot aparea si in cazul derivatelor tranzactionate in mod curent, cum ar fi obligatiunile convertibile, a caror evaluare depinde de pret si de volatilitatea activului suport, de ratingul creditului, de nivelul volatilitatii ratei dobanzii, dar si de corelatiile dintre acesti factori.

Optiunile exotice au fost dezvoltate din mai multe motive. Uneori ele raspund la o cerere reala de hedging pe piata ; alteori din cauza existentei taxelor, contabilitatii firmei, din motive legale, sau regulatorii, institutiile financiare, managerii unor fonduri sau chiar acei ‘corporate treasurers’ (cei ce se ocupa de departamentul financiar al unei companii) gasesc aceste produse exotice ca fiind deosebit de atractive. Uneori acestea sunt create pentru a reflecta o anumita atitudine asupra unor posibile viitoare schimbari pentru anumite variabile de pe piata ; ocazional, un produs exotic este creat de banci de investitii, pentru a parea mai atractive decat sunt in realitate pentru corporate treasurers sau fund managers.