Piata de Capital

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Piata de Capital.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 18 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Andronache Mirela

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Burse

Cuprins

1. Definitia pietei capitalului. Noţiuni introductive
2. Tipuri de pieţe de valori
2.1. Piaţa primară
2.2. Piaţa secundară
3. Interdependenţa dintre piaţa primară şi cea secundară
4. Rolul pieţelor de capital în finanţarea economiei
5. Tipuri de active. Clasificare şi trăsături
6. Actiunea, obligatiunea: tipuri si caracteristici
7. Bibliografie

Extras din document

1. Definitia pietei capitalului. Noţiuni introductive

Piaţa de capital reprezintă o piaţă specializată unde se intâlnesc şi se reglează în mod liber cererea si oferta de active financiare. Orice economie modernă, competitivă si capabilă să se adapteze la cerinţele actuale ale globalizării nu poate fi concepută fără existenţa si funcţionarea în cadrul ei a unei pieţe de capital eficiente.

Prin mecanismele sale specifice piaţa de capital concentrează si centralizează capitalurile; oferă o serie de instrumente si produse care asigură fructificarea plasamentelor si acoperirea riscurilor precum si o mare diversitate de oportunitaţi de investire, în cadrul căreia reuşita depinde de gradul de instruire şi de cunoastere, de priceperea, flerul si curajul fiecărui participant.

Principalele beneficii aduse dezvoltarii economice de către piaţa de capital sunt:

- eficienţa,

- competitivitatea si

- solvabilitatea sistemului financiar .

Concret, este vorba despre o piaţa pe care se tranzacţionează în mod liber valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni), piaţă ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumpărătorii de acţiuni si obligaţiuni) şi care urmăresc plasarea profitabilă a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de către emitenţii de acţiuni/obligaţiuni, ce sunt în căutare de capital in vederea finanţării unor proiecte de investiţii.

Finanţele internaţionale reprezintă astăzi o reţea din ce în ce mai densă de operaţiuni de vănzare - cumpărare sau de credit – împrumut, cu caracter speculativ şi de acoperire, care transcede frontierele naţionale şi deasupra cărora se organizează, o adevărată megapiaţă financiară mondială.

Transformarea finanţelor internaţionale în epoca modernă s-a datorat creşterii interdependenţei spaţiilor financiare naţionale, inter- conexiunii burselor de valori, politicii solidare a dobanzilor, proliferării instrumentelor financiare noi care permit trecerea de la o monedă la alta, după cum anticipeaza operatorii, precum si a altor fenomene care au dus în final, la naşterea unei pieţe financiare globale, guvernată de propriile sale legi şi dispunând de o structură ierarhizată si tot mai integrată.

Aspectul integrării însuşi a cunoscut o componentă verticală, prin interconectarea şi comunicarea neîntreruptă între pieţele monetare, financiare şi de schimb, devenite simple compartimente ale pieţei globale, precum si o componentă orizontală ca urmare a deschiderii spaţiilor financiare naţionale.

Piaţa financiară joacă un rol important în atingerea si menţinerea echilibrului economic naţional prin alocarea eficienta a economiilor în investiţii private si publice, interne sau externe, folosindu-se de intermediarii financiari pe piaţa de capital, societăţile de asigurări pe piaţa asigurărilor sau folosindu-se de investitorii instituţionali, prin intermediul titlurilor lor indirecte ( certificate de depozit, livrete de economii, poliţe de asigurare, etc ).

Principalele funcţii ale pieţii capitalurilor sunt următoarele:

- emisiunea şi vanzarea pentru prima dată de titluri financiare ale emitenţilor sau debitorilor către posesorii de capitaluri financiare care doresc să cumpere valori mobiliare;

- negocierea de valori mobiliare, cu condiţia ca acestea să fie vandute şi transformate în lichidităţi de primii lor posesori şi mai înainte de scadenţă.

Astfel , scoala anglo-saxonă ( cea americană în special), desemnează prin piaţă financiară totalitatea tranzacţiilor cu instrumente monetare ( piaţa monetară) şi cu titluri pe termen lung ( piaţa de capital). Şcoala europeană ( cea franceză, în special) defineşte prin termenul de piaţă financiară: piaţa valorilor mobiliare, reprezentand alături de piaţa creditului şi piaţa monetară, o componentă a pieţei capitalurilor .

2. Tipuri de pieţe de valori

In funcţie de momentul în care se realizează tranzacţia piaîa de capital se împarte în doua segmente :

- piaţa primară de capital

- piaţa secundară de capital

2.1. Piaţa primară

Piaţa primară sau piaţa noilor emisiuni este acea piaţă pe care are loc transferul iniţial de bani de la investitori către firme, odată cu emisiunea de acţiuni.

Concret este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regulă fac legătura între societatea emitentă şi investitori se obligă să plaseze valorile mobiliare nou emise în schimbul unui comision .

Piata primară are rolul de plasare a emisiunilor de titluri mobiliare, pentru atragerea capitalurilor disponibile, atât pe pieţele interne de capital cât si pe pieţele externe. Întrucât contravaloarea acţiunilor nu este rambursată firmele obţin un împrumut perpetuu.

Fisiere in arhiva (1):

  • Piata de Capital.doc

Alte informatii

Master Gestiunea afacerilor