Studiu comparativ privind bursele de valori din diferite țări europene

Evolutia istorica comuna a burselor din Europa a avut drept consecinta un ansamblu de similitudini ale acestora (burselor) in ceea ce priveste organizarea, mecanismul de tranzactionare, precum si rolul lor in viata economica. In ultimele decenii insa, ele au urmat traiectorii proprii, definindu-se in raport cu realitatile nationale, precum si cu sferele de influenta financiara in care au fost implicate.

Cunoasterea diferitelor burse din tarile comunitare prezinta o importanta deosebita pentru realizarea unei mari piete europene, stiut fiind faptul ca fiecare dintre ele are o importanta deosebita in cadrul pietelor financiare nationale.

In ansamblul lor, bursele europene se situeaza pe pozitia a treia in ceea ce priveste volumul capitalizarii bursiere pe plan mondial, dupa pietele americana si japoneza.

In ultimii ani bursele europene au cunoscut un dinamism relativ ridicat, dar diferentiat, unele din ele tinzand sa devina lideri continentali si sa concureze pozitia detinuta de Londra.

Acest dinamism, precum si diferentierea performantelor, se datoreaza masurilor de modernizare a burselor precum si a celor de liberalizare economica ce au fost adoptate in ultimul timp in tarile comunitare, paralel cu cele privind cresterea controlului schimburilor si posibilitatea de a investi mai usor in alte tari decat cea de origine a capitalului. Exemplul care a impulsionat preocuparile pentru modernizare l-a constituit Big-Bang -ul londonez; ulterior, Franta (in 1988), Germania (in 1989), Italia (1990) au anuntat, fiecare, cate un mare salt.

In continuare vom face o trecere in revista a celor mai reprezentative piete bursiere din Europa Continentala.

A. Evolutia principalelor Burse de Valori din Europa

1.1. Bursele din Regatul Unit al Marii Britanii

1.1.1. Scurt istoric al burselor din Regatul Unit al Marii Britanii

Londra a fost considerata, pe buna dreptate, capitala financiara a lumii timp de cateva secole, acest lucru datorandu-se pe de o parte faptului ca era capitala celei mai mari puteri economice, industriale si comerciale precum si centrul celui mai vast imperiu colonial, iar pe de alta parte faptului ca lira strelina era utilizata ca moneda de plata in marea majoritate a tranzactiilor internationale.

Bursa din Londra isi are inceputurile in secolul al XVII-lea, atunci cand se efectuau deja la Londra tranzactii pe actiuni si titluri.

Vechea cladire a bursei londoneze, denumita Royal Exchange, dateaza din secolul al XVI-lea, mai exact din 1554 si a fost construita de Sir Thomas Gresham, consilierul economic al reginei Elisabeta.

In 1773 asociatia agentilor de schimb de la bursa a cumparat un local propriu, la coltul dintre Threadneedle Street si Sweeting Alley, unde este situata si in prezent bursa de valori londonaza.

Bursa de valori londoneza si-a pastrat suprematia pana la primul razboi mondial, moment in care rolul de lider a fost preluat de bursa din Wall Street.

In evolutia moderna a bursei londoneze se remarca doua perioade radical diferite, separate de ansamblul de masuri bazate pe Legea Serviciilor Financiare (Financial Services Act) din 1986 si care au fost puse in aplicare in noiembrie 1986 sub denumirea de marele salt.

1.1.2. Organizarea si reglementarea activitatii bursiere

In 1973 bursele din Insulele Britanice formau Bursa Marii Britanii si Irlandei. In noiembrie 1986 ea a devenit Bursa Internationala de Valori (International Stock Exchange, ISE), fiind cea mai internationalizata piata bursiera din lume.

Alaturi de bursa londoneza, de departe cel mai important centru financiar european, functioneaza si bursele regionale, dintre care mentionam:

- Midland and Western (la Birmingham);

- Northern (la Manchester);

- Northern Ireland (la Belfast);

- Scotish (la Glasgow);

- Irish (la Dublin).

Autoritatea centrala este SIB (Securities and Investment Board), care elaboreaza si aplica reglementarile privind functionarea diferitelor piete financiare.

Inainte de noiembrie 1986, Bursa de la Londra avea trasaturile specifice ale unei burse traditionale, puternic conservatoare, cu un cadru normativ relativ restrictiv, toate acestea conferindu-i caracterul unui club inchis. Negocierea in incinta bursei se realiza prin intermediul agentilor de bursa, persoane fizice, cu atributii strict delimitate: jobberii (care actionau pentru contul lor propriu) si brokerii (intermediari de bursa care actionau in numele clientilor lor).