Tranziția la economia de piață și Bursa de Valori București

Procesele revolutionare infaptuite in tara noastra si in celelalte tari din Europa centrala si de

est, incepand cu anul 1989, s-au constituit intr-un ansamblu de schimbari fundamentale in

organismele acestora. Ele reprezinta tranzitia ce are loc de la regimurile comuniste totalitare si

dictatoriale in viata social-politica si economica la sisteme bazate pe libertate si democratie, pe

economie de piata, pe valorile civilizatiei lumii moderne.

1.1 TRANZITIA  PROCES GLOBAL, COMPLEX SI UNITAR

Dificultatile si durata in timp ale tranzitiei sunt determinate de caracterul atotcuprinzator,

global al transformarilor ce urmeaza sa aiba loc. Ele se explica prin noutatea unei astfel de

tranzitii in istoria societatii si chiar in caracterul ei particular in fiecare tara. Dificultatile

tranzitiei decurg din caracterul complex al transformarilor pe care ea le presupune.

Dupa evenimentele din decembrie 1989, care au destramat intregul edificiu comunist al

societatii romanesti, erau necesare, mai intai, schimbari radicale in structurile politice:

abandonarea rolului conducator al unui singur partid, instaurarea pluralismului si

pluripartidismului politic, crearea statului de drept. Acestea constituiau piatra de temelie a tuturor

transformarilor procesului de tranzitie.

Contextul de ansamblu al tranzitiei, care vizeaza transformarea economica a societatii in

toate componentele ei, cu implicatii in celelalte sectoare ale vietii sociale, presupune rezolvarea a

numeroase probleme: inlocuirea sistemului superetatismului in desfasurarea activitatilor

economico-sociale cu institutii, parghii, si mijloace statale specifice economiei de piata, care sa

stimuleze initiativa particulara si competitia; restructurarea ramurilor si unitatilor economice,

reorientarea si reprofilarea lor pe baze economice, pentru realizarea unui tip nou de echilibru si

optim economic; asigurarea unei corelari corespunzatoare intre structurile economice si socioprofesionale,

printr-o noua asezare si organizare a sistemului de invatamant si a celorlalte forme

de pregatire profesionala; modernizarea tehnica si tehnologica a potentialului productiv, pentru o

relansare generala a activitatii economice si sporirea competitivitatii produselor si serviciilor

Tranzi ia la economia de pia úi Bursa de Valori din România

romanesti in raporturile economice internationale; realizarea infrastructurii institutionale si

legislative specifice mecanismului economiei de piata.

In concluzie, tranzitia este un proces complex si unitar, ceea ce presupune ca infaptuirea

laturilor sale sa fie inteleasa intr-o maniera globala. Componentele tranzitiei trebuie sa fie

infaptuite intr-o stransa corelare, astfel incat sa nu se ajunga la situatia in care unele dintre ele,

ramanand in urma, sa franeze derularea altora catre realizarea noilor structuri economico-sociale.

O astfel de abordare si infaptuire sistemica decurge din caracterul sistemic al intregii vieti

economico-sociale, din faptul ca partile sale componente sunt intercorelate.

1.2 REFORMA ECONOMICA  PROCES FUNDAMENTAL AL TRANZITIEI

Realitatile tranzitiei dovedesc faptul ca, in cadrul ei, transformarile sunt in cea mai mare

parte de ordin economic, ceea ce aproba faptul ca reforma economica este procesul fundamental

al tranzitiei.Laturile economice ale tranzitiei au drept premise schimbarea pe aceeasi cale a

structurilor politice ale societatii in tara noastra. Pe de alta parte, tranzitia in economie, prin

fiecare din componentele ei, se constituie in suportul consolidarii noilor structuri politice si

adduce schimbari pozitive in ansamblul vietii sociale a oamenilor.

Dezbaterile teoretice asupra tranzitiei, marcate de consensul general ca aceasta vizeaza

trecerea la o economie de piata, converg, totodata, catre delimitarea a patru componente ale

reformei economice : stabilizarea macroeconomica, liberalizarea, privatizarea economiei si

dezvoltarea unei infrastructuri institutionale corespunzatoare. De asemenea, cele patru

componente, intr-o stransa interdependenta, pot sa se infaptuiasca printr-o sustinuta asistenta

externa  financiara, tehnica si umanitara. In consecinta, reforma economica in cadrul tranzitiei

catre economia de piata are in structura sa cinci componente: stabilizarea macroeconomica,

liberalizarea, privatizarea, dezvoltarea infrastructurii institutionale si asistenta externa.