Acceleratoare Video

Unul dintre cele mai dinamice domenii IT ale momentului este fara indoiala cel al industriei de jocuri (stiati cumva ca s-a deschis in premiera prima sectie de jocuri pe calculator la o universitate americana?), tragand dupa sine si o buna parte a segmentului hardware. Daca legea lui Moore pare sa se fi respectat in ceea ce priveste domeniul microprocesoarelor, ea s-a dovedit depasita in cel al cipurilor video.

Cipuri ce pareau "de vis" pentru gamerii din urma cu cativa ani au disparut complet de pe piata, fiind alungate uneori pe nedrept si din desktop-urile din birouri. Oare isi mai aduce cineva aminte de performantele unui Voodoo (1) sau de cele ale unei placi Riva 128ZX?

Schimbari importante se vor petrece si in momentul in care veti citi aceste randuri, fiind anuntate si partial testate nu mai putin de 4 procesoare video noi (3Dfx VSA-100, nVidia GeForce 2 GTS, Matrox G450 si ATI Radeon256) . Iar promisiunile cu siguranta par extrem de atractive in plina campanie electorala: FSAA, Transform, Clipping & Lightning hardware, rate de umplere de peste 1 Gigatexel.

"Inima" fiecarei placi video este procesorul video, si spunem procesor pentru ca se remarca tendinta de a incorpora cat mai multe facilitati in el in asa fel incat procesorul principal al sistemului sa fie cat mai mult degrevat de sarcinile prelucrarii 3D. La ora actuala se poate vorbi de 5 mari producatori de cipuri, nefiind inca de intrezarit un "nou-venit" pe aceasta piata extrem de competitiva. Cu riscul de a gresi am putea afirma ca cea mai importanta companie este nVidia fiind singura ce se concentreaza in continuare pe proiectarea cipurilor si pe realizarea proiectelor de referinta pentru placi, lasand poarta deschisa producatorilor de placi mai mici sau mai mari sa realizeze produsele finale si sa se implice in imbunatatirea acestor design-uri. Succesul seriei TNT a fost depasit de cel al intregii game de procesoare TNT2, GeForce256 fiind primul procesor ce inglobeaza hardware T&L (transform & lightning).

Cel de-al doilea mare producator de cipuri este compania 3Dfx, "parintele" revolutiei 3D, a carui ultima serie disponibila de destul de mult timp pe piata este Voodoo3. Noul cip, prezentat deja, este VSA-100, a carui principala noutate este implementarea tot hardware a ceea ce se numeste FSAA (full screen anti-aliasing). Prin achizitia producatorului de placi video STB, 3Dfx este producatorul exclusiv al placilor bazate pe propriile cipuri.

Aceasta situatie este valabila si in cazul celorlati mari producatori. Astfel, Matrox isi realizeaza propriile cipuri si propriile placi, seria G400 fiind pana in acest moment cea mai de succes. ATI a intrat pe arena 3D cu adevarat prin ultima incarnare denumita Rage128 Pro. S3 a fuzionat cu Diamond cu ceva timp in urma, insa se pare ca mariajul nu a fost prea de succes asa incat divizia de cipuri video se pare ca va lua calea producatorului de cipseturi VIA.

In general, fiecare producator dezvolta pe baza aceluiasi design o intreaga familie de procesoare, fiecare servind unui segment diferit de piata si de pret. Astfel se explica de ce avem TNT2, insa si TNT2 M64, TNT2 Pro sau TNT2 Ultra, de ce avem Voodoo3 2000, 3000 si 3500. Chiar daca proiectul este cam acelasi, diferente de acces la memoria video, de memorie in sine, de calitate a rezultatului din siliciu sau de frecventa fac sa coexiste pe piata toate aceste variante.

Viteza la care lucreaza o placa video poate fi caracterizata de doua frecvente: cea la care lucreaza efectiv procesorul video (core) si cea la care lucreaza memoria video. In general, fiecare producator realizeaza un design de referinta, de baza, in care se specifica aceste frecvente. Producatorul placii poate sa imbunatateasca aceste specificatii sau, in cazul in care opteaza pentru componente ceva mai slabe si mai ieftine, sa fie nevoit a se opri la o frecventa mai scazuta (asa cum a fost cazul catorva placi din test).Memoria joaca un rol destul de important in performanta globala a unei placi: cu cat este mai multa, cu atat transferurile dintre memoria principala si cea video sunt mai reduse, rezolutia si adancimea de culoare putand fi urcata pana acolo unde procesorul video nu mai poate tine pasul cu cantitatea imensa de informatie pe care trebuie sa o prelucreze. In general, placile sunt echipate cu memorii SDRAM ajustate conform specificatiilor proiectului. Noile modele GeForce 256 folosesc memorii SGRAM DDR ce permit practic functionarea la o frecventa dubla decat cea obisnuita. Calitatea memoriilor, alaturi de buna racire a procesorului video, este cea mai importanta atunci cand se intentioneaza realizarea unui overclocking (metoda NERECOMANDATA utilizatorilor neexperimentati, prin care viteza de lucru a unei componente poate fi crescuta dincolo de specificatii; componentele pot fi deteriorate in mod iremediabil, dupa caz fiind pierduta garantia lor). O metoda simpla de a afla cam "cat de sus" poate fi ajustata viteza memoriilor este impartirea lui 1000 la timpul de acces (specificat de producator) in nanosecunde, rezultatul fiind viteza maxima in megahertzi la care poate functiona modulul de memorie (in cazul memoriilor DDR aceasta trebuie inmultita cu 2).

Interfata folosita de marea majoritate a placilor este cea AGP. Avantajele ei in fata celei PCI sunt incontestabile, cu toate acestea un accelerator 3D pe PCI fiind pentru unii utilizatori singura solutie de upgrade in cazul sistemului lor. Solutia, in aceasta situatie, vine din partea companiei 3Dfx ce are in prezent in linia sa de produse Voodoo3 variante pe PCI, iar in viitor si in familiile Voodoo4 si 5.

Destul de putine placi au oferit facilitati suplimentare, cum ar fi TV-out/TV-in, aceasta datorandu-se in special costului suplimentar indus de o astfel de utilare, mai putin interesanta pentru segmentul de gameri. Ochelarii 3D au fost oferiti cu doua placi (Asus V6800 Deluxe si Elsa Erazor III LT), fiind un accesoriu destul de interesant pentru un proaspat posesor, insa ceva mai putin util atunci cand va dori sa joace Quake3 impreuna cu prietenii. Oricum, marea lor utilitate ar putea veni din cu totul alte zone decat cele ale jocurilor, cum ar fi cel al proiectarii 3D.

Fiecare placa este insotita cu un set propriu de drivere si utilitare. Data fiind efervescenta de pe aceasta piata, driverele livrate impreuna cu placa nu sunt cele mai noi in momentul achizitiei. De aceea, fiecare utilizator trebuie sa aiba in vedere vizitarea cu regularitate a siturilor de web ale producatorilor pentru obtinerea celor mai noi versiuni dedicate modelului specific detinut. Cu mici exceptii, mai nou inseamna performanta mai buna si mai putine probleme de incompatibilitate!

Placile sunt livrate in doua modalitati de baza: "bulk" si "retail". In prima varianta va puteti astepta sa primiti alaturi de placa video un CD cu drivere si eventual un mic pliant in care sa vi se explice pasii de baza ai instalarii. In varianta retail, pretul in plus va va oferi un ambalaj aratos, un manual suficient de amanuntit si ceva software in versiune completa (fie jocuri, fie software din domeniul graficii sau prelucrarii de imagini). In general este recomandata achizitionarea unei placi ce va va asigura identificarea cu precizie a producatorului si a sitului sau de web, in asa fel incat daca aveti o problema, sa va puteti adresa cuiva printr-un e-mail.

Cele doua alegeri ale redactiei s-au bazat in primul rand pe performanta globala 3D, pe facilitatile oferite si pe calitatea documentatiei si a software-ului. Am considerat necesar a face doua alegeri bazandu-ne pe diferenta de pret dintre placile GeForce 256 si celelalte. Astfel, pentru categoria "budget" ne-am oprit la un pret acoperitor de 150 $ (fara TVA), o suma pe care un utilizator "obisnuit" este dispus sa o cheltuie pentru un upgrade. Bineinteles, pretul platit pentru o serie de facilitati pe care un gamer le poate considera prea putin utile a fost destul de ridicat, insa am considerat ca merita oferit un astfel de pret pentru un produs bine pus la punct, fapt pentru care am si facut aceste alegeri.